Cezar C. Viziniuck

în jurul meu s-au strâns îngeri fiecare mi-a spus o poveste albastră despre cerul din care s-au coborât la fel cum Liviu Șoptelea a spus povestea omenirii născută din îngeri cerești devenită

Se trânti pe canapea și aprinse televizorul. Mută canalele unul după altul, dar nu era conștient de acest fapt. Avea o dorință. O dorință ca acea moștenire să fie a lui și numai a lui. O dorință

În suferința mea am strigat către Tine. Am încercat să Te prind și să mă țin de divinitatea Ta. Atunci și numai atunci, sufletul meu și-a amintit că exiști. Atunci și numai atunci, când

în fiecare seară te-apropii de fereastra mea în lumina lunii și eu îți ciugulesc din palmă iubirea sau poate doar veninul cu fructul în mână mă privești și eu te sorb lovit de Cupidon sau de

În noapte, privind înspre gară de la balconul unei case fără etaj, simțeam cum se face aerul îngeri și șuierul trenului în pedeapsa divină și eu, mirosind a lună pardosită cu iluzii calc pe

am îcercat îndelung să-mi număr cuvintele pe care niciodată nu le-am rostit din zori mi-am tot socotit nopțile în care nu am putut visa ochii aceia pe care cândva poate i-am iubit trupul acela

Acum lumina pâlpâie Și soarele e o rană sângerând Pe cer Razele lui Șiroaie de sânge fierbinte Ce-și caută refugiul în pământ Mă dor cuvintele ce le-aș putea auzi Mi-aș închide urechile și

Sunt nerăbdător, dar în același timp emoționat. Azi plec împreună cu verii mei, în Spania. ieri mi-am luat rămas bun de la soția mea și cei doi copii ai mei. I-am lăsat la socrii în C. Soția m-a

Numai o noapte în care Sa-mi plâng iubirea pe pieptul tau Cer zeilor cuprinsi de zeitate Sa-ți privesc ochii Și-n marea lor să mă pierd Să-ți șoptesc iubirea Și-apoi pot adormi Þi-nându-ți

la lumina unei lumânări ce pâlpâie pe peretele înnegrit de fum pătat de muștele ce mi-au zumzăit poemele astă-vară aștept să-mi vină ultimul vers poemului singurul meu poem ce-l scriu din

să te iubesc... să te-nțeleg... să te ador... e lumea mea e visul ce-l mușc zi de zi iubita mea

Codrii negrii și pustii înaintea mea se-ntind Nici cu ochii sau cu mintea eu nu pot ca să-i cuprind. Ei sunt falnici diademe ale munților trufași, Iar în mijlocul lor gem dulci izvoare, falnici

erai tu copila aceea cu părul prins în codițe ce alergai vara desculță pe malul pârâului și pe prundișul din spatele casei mele te chemam și-ți dădeam bomboane sau câte o gumă de

Pentru a înțelege mai bine limbajul poetic, voi expune pe scurt câteva elemente ale limbajului comun. Limbajul comun care este numit și \"gradul zero\" al limbii, nu este marcat de figuri

Xativa, 8 August iOlla, Espana! Pământ binecuvântat al prosperități mele! Iată-mă în Spania. Iată-mă într-un loc de unde mă voi reîntoarce în țara mea un alt om. Azi am călcat pentru prima dată

miezul nopții - floarea de crin singură în grădină

Fostă ministră, blondă invidiată; Fostă găină a lui Cocoș, Când s-a văzut de toți călcată, I-a despănat pe toți frumos.

din pulbere de stele se revarsă zâmbetul tău gingaș suav de femeie mă așez pe malul lacului străveziu și aștept ca ploaia de stele să-nceapă să apari tu pe luciul lacului în