cernea rodica

Bogdan Geana, mulțumesc!

Stoica Dan, mulțumesc pentru lectură și com.voi lua aminte!

asa e Ninel, cernem si cernem pana nu mai ramane aproape nimic in sita, multumesc pentru trecere si com.

Poezia zilelor noastre nu si-a pierdut nici rima, nici sensibilitatea, atata doar ca sunt din ce in ce mai putini cei ce trudesc a asterne pe hartie si a reusi in acelasi timp sa ne transmita din prinosul sensibilitatii lor. Versul alb are locul lui bine definit, e in expansiune, dar nu cred ca va egala vreodata poezia clasica.
Cu admiratie,
Rodica Cernea

Regrete, regrete,..........doar cel ce traieste cu intensitate maxima poate avea regrete, poezia induce o stare atat de intensa icat simti revarsarea paharului,ce e viata fara traire!!!!! Sunt incantata de citire!

Mi-am amintit de copilarie cand ma credeam zana toamnei si-mi impleteam in par flori, iar buzunarele-mi erau pline de poame. Toate astea intr-un vartej nebun de fericire printre ierburi puse la uscat -moarte- viitoarea hrana, deci viata.
Poezie ce te indeamna nu la visare ci la o viata trepidanta. \"azi ninge auriu, o parte dintr-un minunat haiku. Mi-ai adus in suflet iara viata cu frumesetea ai!

deziluzia zileleor pe care le traim, ne face sa scriem asemenea \"poeme\", o deziluzie perceputa inca din faza embrionara, abandon total, e poemul zilelor noastre, o magnifica prezentare!

Viata o cautare continua, ades fara implinirea mult visata, blestem normal, care ne duce ades spre o singura poarta......a nemuririi!

ades avem nevoie de caldura, de caldura celor din jurul nostru, altfel nu devenim decat un simplu desert supulberat de vanturi. In lumea zbuciumata in care traim, cei tineri sunt plini de energie, de framantari, cauta si vor sa reinventeze poezia, e foarte bine, totul trebuie sa progreseze inclusiv poezia, dar asta nu inseamna sa ne lepadam de vechea poezie, sa ne lepadam de Eminescu, Toparceanu, Nichita.........de romantism, chiar de nu mai e acum la moda.O convietuiere a vechii poezii alaturi de cea noua e cred mult mai benefica, decat eradicarea vechiului si inlocuirea lui cu actualele cautari si de ce nu reusite.

........mai cred inca in mine si in cei asemenea mie, in prieteni si natura, nu mai cred in societatea in care traiesc, nu mai cred in cei ce ne conduc, nu mai cred intr-un viitor mai bun, nu mai cred....

...am vaga senzatie care merge spre certitudine ca poezia actuala se vrea doar a fi o inovatie, (nu afirm ca nu-mi place, sunt tare, tare multe poezii pe care le simt si-mi plac) daca veti consulta marea masa de cititori, (nu iubitorii de manele, cu siguranta ei n-au citit in viata lor o poezie) veti descoperi ca acestia iubesc poezia veche, poezia clasica, poezia care transmite trairile si framantarile omenesti, poezia pe care o inteleg si o simt. Imi regasesc tineretea si maturitatea in aceasta poezie, ma regasesc pe mine iubitorul de poezie si plimbare prin ploaia de vara sau toamna.

Ma bucur sa aduc bucurie si placere celor ce citesc poezie. Poezia e dansul inimii mele!

...inchid ochii......si simt nemurirea!!!
creatie simpla si totusi atat de profunda!

\"cu trupul gol...și suflet viu\"...cum altfel putem iubi??? doar asa cum am fost creati....
Cu trup de lut,
flămând, zburdând,
învins-am iadul pe pământ!
Cu mâna grea,
prind fulgerul din cer
ce stă să cadă,
și luminez,
grădina lumii-acum cu el,
îndată!
Asa lumineaza si poezia viata oamenilor, iar tu stii sa scrii poezie.

Doare cumplit e drept, dar reflecta o realitate, din pacate e realitatea prezenta, e clipa ce moare fara nici un viitor. Nu am dreptul sa acord stelute dar i le-as acorda cu prisosinta. Reuseste sa transmita din plin, intr-o forma superioara ceea ce simte.

iubire, fior, cuvinte soptite, puritatea iubirii ancorata intr-un univers dominat de goana nebuna dupa agoniseala, de asta au nevoie sufletele sensibile, aici le gasim din plin, minunat!

O sarbatoare ce vine din neguri strabune transpusa in poezie, felicitari!
Descantec in Noaptea Sanzienelor,

Intre cer si pamant…
Iubite de Luna si vant,
Plutesc peste plaiuri…
Alaiuri de zane cantand.
Cunune-mpletesc…
…din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspat culese…
Din roua de seara…
Cunune-mpletite.
Soarele si Luna…de-or purta cununa…
Fi-vor numai Una
Apoi…, in padurea batrana…
Zane la fantana
Aseaza pe ape,
Iubiri arzatoare, din raze de floare.
In noaptea minunata…
Se-arata atunci...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat…
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Si zanele-i teasa
Din lumina-aleasa.
La radacina lui te-astept,
Zburator purtat de vise.
In miez de noapte un sarut,
Pe buze iti voi pune.
In brate sa ma tii…
In ochii-ti sa ma pierd…
pana-n zori de zi…
Si zane sa ne cante,
Pe aripi sa ne poarte,
De mana sa ne tinem,
Iubind in miez de noapte,
In noaptea fermecata.

Transpunere reusita a cicului vietii.
O bucurie sa te recitesc,
Rodica

Minunat dansul tau printre culori si sunete!
Nu renunta niciodata la poezie, este cea care-ti va aduce cele mai mari satisfactii. Asta sper si cred ca a reusit sa-ti transmita si mentorul tau, bunul meu prieten Leonid!

Multumesc pentru aprecieri!.
Intr-o lume in care se uita de suflet, in goana nebuna dupa acumulare, natura e raiul ce ne ajuta sa mergem mai departe, sa ramanem oameni.
Mă identific cu natura toată,
cu cerul și cu marea,
cu muntele, cu zarea,
cu struna de vioară
și greierul de seară,
cu blânda primăvară
și furioasa iarnă,
cu ghiocelul și brândușa,
cu laleaua, micșuneaua,
cu tine,
și cu mine,
cu steaua,
cu……...
....tot ce inseamna frumos si viata!