Convorbire tainică

Descâlcește-mă de cuvintele ce încă stau încurcate în pânza înveșmântată în rouă! Să pot din nou adulmeca prin fân urmele cosașilor îndrăgostiți de soare. Respiră-mi inima prin porii tăi și descântă-mi glasul. Să aflu minunea luminii tale din zori când mă trezești așezându-mi nemurirea pe pleoape… Închide ochii… Simte suflarea extazului tainic al nopții. E veșnicia, întorcându-se pe chipul tău.