Deșert

ar fi aici niste imagini frumoase, dar e prea siropos, intr-o maniera facila,
unele inversiuni nu-si au rostul
uneori imaginea este suficienta
legat si de abordarea temelor...nuferii, lacrimile, iazul...sunt desuete, si nu se salveaza printr-o \"altfel\" de abordare.
cu bine!

Nu te contrazic decât la \"imagini desuete\" dar în sfârșit mi se spune și mie, ce nu-i bun.

eu văd aici și acea sensibilitate curată, simplă, neprelucrată. Un suflet romantic atins de propria vrajă, dar și de anumite trăiri, astfel percepute. Poate nu mai e la modă firescul, originalitatea. Aceste stări prea simple azi, poate că trebuiesc prezentate altfel. Și eu trec prin \"arderea mea\"...Să ne ținem pumnii...sau palmele întinse...ca aripi;

Da, sunt de acord și mai știu, că trebuie să uit de mine, să nu mai pun pe tavă totul... voi încerca și sper să reușesc.........

dar să nu uiți, să nu neglijezi, să nu ignori esența din tine. Dimpotrivă. Umple tava de esențe;

...Dar, ca să fie așa eu trebuie s-arunc și nuferii albi iar lacrimile sa fie doar stropii de ploaie ce picură nu ...pe triștii mei obraji.... ci pe un pamânt virgin...

Simplitatea aduce cu ea frumusețe, sensibilitate și versurile transmit urma unui gol transformat în deșert; un deșert colorat de frmusețea emoției cu care tapetați o trăire.
Succes!
Cu drag, Camelia

Ninel,va trebui să învăț... să caut și esența.

ades avem nevoie de caldura, de caldura celor din jurul nostru, altfel nu devenim decat un simplu desert supulberat de vanturi. In lumea zbuciumata in care traim, cei tineri sunt plini de energie, de framantari, cauta si vor sa reinventeze poezia, e foarte bine, totul trebuie sa progreseze inclusiv poezia, dar asta nu inseamna sa ne lepadam de vechea poezie, sa ne lepadam de Eminescu, Toparceanu, Nichita.........de romantism, chiar de nu mai e acum la moda.O convietuiere a vechii poezii alaturi de cea noua e cred mult mai benefica, decat eradicarea vechiului si inlocuirea lui cu actualele cautari si de ce nu reusite.

Da. Eu consider că poezia dăinuie prin emoțiile pe care le transmite, prin acea stare pe care ți-o oferă, când simți că faci parte din versurile respective. Ca și cum autorul s-a gândit chiar la tine, la ce simți și ce îți dorești tu;

Da,Ninel...așa este!Eu tot mai cred că poezia este expresia unei simțiri de suflet ce te înalță și te coboară iar cuvântul bine ales este
haina și poate așa ...gândul nu ar mai fi deșert!!!!!!!

Da, Rodica ...poezia a fost și va fi chiar și în haine noi, bine alese!
Iar noi nostalgii simțirilor profunde vom mai clădi castele de nisip și când ne vom sătura de ele le vom distruge și vom căuta... echinocțiul de vise fulgerat și lacrima de pe pe obraz.