Confesiunea celui care pleaca
Confesiunea celui care pleaca. Târzia toamnă frunzele-și aruncă Și ele-n zborul lor de neștiut se leagănă în vânt Vrând, parcă,să se-ntoarcă înapoi, Acolo,unde cald și bine lor le-a
Dorința
Dorința Târzia toamnă frunzele-și aruncă Și ele-n zborul lor de neștiut se leagănă în vânt Vrând, parcă,să se-ntoarcă înapoi, Acolo,unde cald și bine lor le-a fost. Privesc pe geamul
Tablou
Un vânt stingher de toamnă, se luptă ca să moară. în jocul lor de-a baba-oarba, cei mici se caută zâmbind. poetul inspirat mai suflă-n vers. la coafor, o crizantemă,se vrea roșcată. iar salcia
Remușcare
Remușcarea, cu miros de moarte, mușcă din mine, precum viermii din cadavru, și beau acum nectarul ei din cupa de pelin, vreau să o ucid în noapte-negurată ca și atunci când eu, vrăjmașă
Păianjenul din colț
Păianjenul din colț, azi noapte a țesut o pânză o noapte-ntreagă el s-a chinuit de-ar fi putut să îmi răspundă l-aș fi-ntrebat: -la ce i-a folosit? când eu,doar am apăsat pe un buton și
Dor
Să plec aș vrea, dar nu știu unde în piept golurile, demult mi s-au umplut. și vreau văpaia dorului de ducă să fie, scrâșnetul de piatră și, plânsetul de undă. iar liniștea din
Trandafirul sălbatic
Un trandafir sălbatic a înflorit azi noapte într-o pădure de mesteacăn. mult timp și-a căutat pădurea, n-a mai putut bobocii să și-i țină și florile el le-a născut între mesteceni. și
Ploaia
Târziu,în noapte, stropi de ploaie, se-ngrămădesc la geam și-ncearcă să mă cheme-afară. ce mult aș vrea să ies prin ploaie! să simt răcoarea cristalelor din cer, să văd cum ele
Deșert
Deșert e gândul umbrei, când corcodușii florile-și aruncă, și pleac-apoi pierdut în căutarea echinocțiului de vise fulgerat. și ție-n dar el vrea să-ți dea un
Vis
E doar un vis de om nebun speranța de împlinire a celei, ce, cândva, doar tu, i-ai spus, \"iubire\"
Rugăminte
Frumoaso, cu ochii ca bolta-ntunecată, și trup de egipteană piramidă... Neptun, din valuri, azi pe tine,te privește. tu, nu-i întoarce fața, doar știi, cum se răzbună.
Ecou
Ecou Un zbor de păsări albe în cadențare fină, de sus, îmi fredona o simfonie. al ei ecou prelung, pe stânci golașe se înlănțuia. o pânză de păianjen de el se-namora. în
Cuvinte
Cuvinte lungi, subțiri, doar începuturi vrei ca ție-n dar să-ți dau. eu, nu mai am decât o margine din el, ce zace-ntr-un ceaslov pustiu și zdrențuit înfipt în
Inima
Inima Inima mea , îmbălsămată de nocturn belșug de vis , din humă dacică e plămădită dar astăzi, din nou o plămădesc . arunc visul schilod
Melc-cotobelc
melc-cotobelc Melc-cotobelc! lasă-mă să trec. cochilia ta arămie, de vrei, dă-mi-o mie. de nu vrei, coarnele lungi și subțiri nu
Dimineața
dimineața când te-ai sculat, n-ai observat nimic pe pat? dimineața când ochii ți se dezlipeau de orbul găinilor, n-ai observat că n-ai dormit în pat?
Blestem
Negre cuțite, foarfeci ascuțite, Tăiați ața cu care inima mi-ați cusut. Lăsați-o să zboare spre zări necunoscute Zbor, doar de păsări călătoare știute. O țineți în chingi, voi negre
Până mai ieri...
Din ce în ce tot mai departe ești, Până mai ieri simțeam în suflet cum tu crești. Dar astăzi tristă sunt precum o floare ofilită. Și mă întreb-De ce nu sunt iubită? Până mai ieri îmi
Rămas singur
Pietre de moară și lanțuri grele De ce vă agățați de gândurile mele? Plumb hăcuit,scări de granit De ce sufletul de corp mi-ați dezlipit? Acum el plutește pe raze de soare.. Spre el vin tunete
Mărțișor
Mărțișor... Pe un scrin, Plin de venin Mărțișorul tău de aur zace-ndurerat. Că la pieptul meu eu nu l-am atârnat.
M-ai părăsit...
Simt că din suflet mi-a alunecat ceva Prea drag pentru inima mea, O! cred că e iubirea, Ascunsă, pierdută pe undeva. De ce oare ne-am despărțit!? În seara-aceea târzie la asfințit Că te
Soțului meu
Un dor nebun de tine m-a cuprins. Ș-am alergat spre tine-acolo sus, Cu brațele deschise și trupul tremurând Cu ochii plini de lacrimi negre -tămâind. A soarelui paloare spre el mă atrăgea Și
