Dor

poezie bine scrisă, poate nu are un limbaj destul de actual, pe mine m-a convins.
LIM.

Scârțâie golurile rău... o simt din plin, iar finalul e întuneric nu lumină.

e bine dar fa-o mai lunga, iar finalul[Paula]\"liniștea din mine,cântecul sunat pe jumătate, să aibă somn de ceară albă împietrită, într-o înserare plină de lumină\" eu il inteleg ca pe linistea/cantecul care adoarme ca lumanarea ce lumineaza in noapte, facand si inserarea(care putea fi noapte) strapunsa din ce in ce mai mult de flacara lumanarii.

Finalul,Marinel,se vrea o oază de lumină înr-un întuneric din care se pare că nu reușesc să ies.
Voi mai lucra la ea chiar de voi schimba multe...va rămâne, poate doar ideea centrală,...dar atunci când voi simți că pot.

Frumoasa poezia! M-a prins in profunzime dorul de duca pe drumul plin de luminina.
Felicitari si mult succes!
Cu drag, Camelia

și eu am o poezie mai veche în care am folosit \"Să plec aș vrea,
dar nu știu unde\", poate că puțin diferit. Ceea ce mi-a atras atenția mai mult a fost comparația \"ca\" care sincer iți spun nu prea am înțeles locul ei in poezie, ma refer la locul unde ai poziționat-o.

Florin mi-ai dat o idee și a mers..
văpaia dorului de ducă ..să fie scrâșnetul de piatră ..nu cum era înainte ...ca...
mulțumesc pentru apreciere ,te mai aștept!