Nagy Florin

Atâta timp cât noi suntem români Ar trebui să fim atât de mândri Căci poate niciun alt popor din lume Nu s-a luptat cu atâta dor si vitejie Precum s-au luptat strămoșii nostri Pentru al lor

Astă noapte beau din nou Beau veninul singurătății Și mă doare că nu am unde să ascund Tot ce încă simt pentru tine. Mi-e rușine și-mi strig „mea culpa” Casa e goală și patul mi-e

Luni mă trezesc devreme ca să meditez La ceea ce am trăit cândva Și marți încerc să scriu pe-o foaie numele tau Dar mă doare doar să mă gândesc la tine Deși miercuri îți scriu o scrisoare de

Ah, cât îmi lipsești în noaptea asta Când durerea mă cuprinde și mă pierd în neștiire Cât de mult mi-aș dori să mă ți în brațe Și să-mi alungi durerea. Dar e o altă seară rece și

Lasă-mă să îți arăt cerul Sau o parte din inima mea Caută în inima mea iubirea Și lasă-mă să te învăț ce este fericirea. Știu că vezi lumini ciudate Și ești confuz în ceea ce mă privește Dar

Sângerez, sângerez Și pe tine te sun în miez de noapte Dar tu nu vrei să îmi răspunzi Și vorbind singură mă învârt într-o spirală De șoapte și suspine. Mi-aș dori acum să pot cerși La ușa

Cuvinte, ar putea fi multe Dar cred că un cuvânt ajunge Nu mai e nimic de spus sau amintit Decât un simplu și dureros adio. Ce mai contează ce îmi spui acum Când eu sângerez la amintirile

Ochii tăi s-au rătăcit de inima mea În timp eu te iubeam cu toată ființa mea Þi-am dăruit și sufletul din mine Dar tu ai plecat în lume fără mine. Am fost prea orb sau poate prea plin de

Prea multe speranțe au murit De prea multe ori am visat la ceva mai bun Dar de fiecare dată m-am trezit plângând Undeva într-un colț de lume părăsit Moartea mă bântuie aproape mereu Și uneori

Spune-mi despre un sărut Umple-mă de pasiune Spune-mi despre o iubire Umple-mă de nemurire. Vorbește-mi doar în miez de noapte Când inima mea e beată Spune-mi șoapte la ureche Doar când se

Prea obosit ca să scriu ceva Despre sentimente sau iubire Despre moarte sau viața care mă omoară Dar totuși...niște versuri ar putea fi scrise Despre un sfârșit...și poate un nou

Azi a murit o parte din mine Și lacrimile curg fără încetare Eu încă sunt aici Dar ele...ele s-au dus de lângă mine. Aș vrea să pot da timpul înapoi Să le pot salva, să fie aici cu mine Dar

Nu ai avut deloc mândrie Când ai aruncat cu pietre în mine Dar trupul nu mă doare atât de tare Pe cât mă doare a ta plecare. Precum cad stropii de ploaie Așa cad lacrimile mele pe

Eu am început un război Între mine și sufletul meu Un adevărat duel Între tot ce am eu Și ceea ce știe sufletul meu. Nu îmi este frică Să mă lupt cu al meu ego Încerc să nu fiu slab În

Lucrurile încep să mă doboare Iar nopțile sunt din ce în ce mai grele Parcă nu mai pot să respir sau să gândesc Sau să fac ceva pentru mine. Uneori stau și privesc spre geam cu durere Cu

A căzut o stea Aproape de casa mea. Prima dată am fost fericit Dar pe urmă am fost puțin trist O stea a căzut Și mi-am pus o dorință O stea a căzut Dar cineva a murit. Am fost

Nu voi plânge chiar dacă m-ai părăsit Nu am să mă sinucid chiar dacă în inima ta Nu a existat un loc special Pentru toată dragostea mea. Iar acum, când privesc în urmă Văd că nu am lăsat

Încă te privesc Și inima mă doare Încă te vad plângând Și lumea se năruie în mine Și nu vreau să te văd în agonie Într-o cascadă de durere Sau având în vene O perfuzie plină cu amăgire. Mă

Sunt prea obosit ca să scriu ceva Pe o pagină albă și simplă Nu pot să nu plâng Când mă gândesc Că mâine din nou vine. Aș vrea să pot schimba ceva În această zi Aș vrea ca astă noapte Să

Așa e în fiecare zi În fiecare noapte De parcă în interiorul meu Ar fi o bătălie între viață și moarte. Să mă închid în mine Și să scriu o poezie O poezie în semn de despărțire O poezie atât

Luminile se sting în noapte Iar durerea se sfârșește La căpătâi arde doar o lumânare Și în jurul meu aud doar strigăte de durere Și totul e lipsit de culoare Iar acum trăiesc în agonie Prin

Aș vrea să mai pot simți ceva Oricât de puțin ar fi Dar totuși vreau să simt că zbor Să fiu liber În propia mea lume O presimțire, un gând, o vorbă Ceva sau cineva Aici, acolo, undeva sau

Am vrut să îți scriu pe geam Un sincer \"te iubesc\" Dar tu ai refuzat Am vrut să îți dăruiesc ceva frumos Dar tu ai plecat Iar acum pe obrajii mei Cad lacrimi reci Și umbrele mă învelesc În

Aș vrea să pot iubi, dar viața mi-a refuzat acest cadou , aceasta magie. Aș vrea...de fapt încerc în fiecare secundă din viața mea să învăț câte ceva despre iubire cu speranța că într-o zi o voi