Poezie

Septembrie

1 min lectură·26 septembrie 2010

Mediu

Astă noapte beau din nou

Beau veninul singurătății

Și mă doare că nu am unde să ascund

Tot ce încă simt pentru tine.

Mi-e rușine și-mi strig „mea culpa”

Casa e goală și patul mi-e pustiu

Inima îmi sângerează

Iar dacă privesc spre geam

Te-aș vedea plecând prin ploaie.

Ce chin, ce agonie e noaptea

Când vâd luna singura pe cer

Nicio stea, nicio mângăiere

În astă primă noapte de septembrie.

Totul mă ucide, aceste amintiri cu tine

Ce le-ai lăsat pe pernă

Iar în schimb ai furat dulceața de pe buzele mele

Și oricât am încercat să uit

Că m-ai părăsit, că inima mă doare

Parcă ieri a fost ziua în care ai plecat

Prin ploaia rece de septembrie

Și că mi-ai lăsat doar umbra îmbrățișării tale.

Beau acest venin amar al nostalgiei

Și lângă el am o porție de melancolie

Cu acestea eu mă hrânesc

Citind scrisoarea ta de despărțire

Cu litere de gheață în care-mi scri

Că îți pare rău că pleci

Că relația noastră nu mai are noimă

Și-mi ceri cu atâta nerușinare

Să rămânem măcar prieteni

În astă noapte rece de septembrie

002.236

Nagy Florin. “Septembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nagy-florin/poezie/13954956/septembrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.