Poezie

Păcat

1 min lectură·13 aprilie 2010

Mediu

Prea multe speranțe au murit

De prea multe ori am visat la ceva mai bun

Dar de fiecare dată m-am trezit plângând

Undeva într-un colț de lume părăsit

Moartea mă bântuie aproape mereu

Și uneori aș vrea atât de mult să o îmbrâțișez

Să-i simt plăcerea de a mă ucide încetul cu încetul

Sau rapid precum viteza unui gând.

Să trăiesc sau să mor

Este o alegere atât de grea

Nu știu, parcă eu sunt curios să gust din moarte

Dar mi-e frică de ceva, ceva mă împiedică mereu.

Mă întreb dacă toată viața mea va fi așa cum este acum

Plină de lipsuri, plină de lacrimi și durere

Cred că am pierdut tot ceea ce nu am avut niciodată

Cred că cel mai bine este să plec.

Căci speranțele mele s-au epuizat

Iar credința nu mă mai ajută deloc.

002.287

Nagy Florin. “Păcat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nagy-florin/poezie/13936707/pacat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.