Poezie
Soțului meu
Zbor frânt
1 min lectură·
Mediu
Un dor nebun de tine m-a cuprins.
Ș-am alergat spre tine-acolo sus,
Cu brațele deschise și trupul tremurând
Cu ochii plini de lacrimi negre -tămâind.
A soarelui paloare spre el mă atrăgea
Și mii de raze cristaline, sufletul mi-l amăgea.
Iar tu, acolo sus,clepsidră aurie cu părul lung albit
De facla neputinței și jalea dorului nestins
Strigai cu disperare ; că mult tu m-ai iubit...
Că focul neputinței- e încă -jar nestins.
Vroiam să zbor dar aripile-mi frânte de nori mi s-au zdrelit.
Și soarele-arzător tot trupul mi-l ardea,
Dar tot mă înălțam,cu-n dor neîmplinit
Și tu te-ndepărtai din ce în ce mai trist.
Pluteam,pluteam pe pietre de granit...
Vroiam să zbor spre tine, spre rozul infinit
Dar inima-mi-necată în sânge mă tot ardea,
Și focul negru de ea se cuprindea.
002.602
0