Fericirea?
Merg agale printre mormintele
întemnițate de ură.
Aleg drumul drept
pentru a nu mă împiedica
de cântecul strigoilor.
Privesc la fiecare cotitură
doar, doar oi zări
NAȘTERE
De tac
închisă-n mine,
nu strig
și nu mă vaiet,
nu înseamnă
că nu trăiesc,
știi tu, prea bine!
Închisă
între zi și noapte
vieții,
caut înțelesuri
și florii
AȘTEPTARE!
Pe plete nins
de vis nestins,
suflet fuior
cuprins de dor,
amurg pribeag
aștept în prag!
Am înghețat
stând ancorat
de colț de nor
static decor,
plâns doar de ploi
ECOUL
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l
omule!
îți sorb iubirea,
din caușul palmelor
îndreptate spre soare,
îți sorb privirea,
din azurul intens
al cerului senin,
îți sorb șoapta de iubire,
din freamătul
pădurii
eu si tu
sunt clapele pianului
ce mângâiate de mâinile tale
înalța ofrandă zeului muzicii.
sunt coardele harpei
ce vibrează la o simpla atingere
inundându-ți sufletul de plăceri
adoră
Lasă gândul sa-ți zboare
la veacuri trecute,
la viitor indepărtat.
Trăiește
prezentul și clipa.
Privește răsăritul,
prietenii,
și asfințitul.
Admiră frunza,
ce pluteste
SUNT
Sunt o secundă
sau poate-un ceas din viața ta,
sunt doar un gând răzleț,
sau strop de apă ce însetate-i guri ofer.
Sunt, fulgul de nea
ce-a rătăcit în palma ta,
sau poate doar
Am surclasat lespezile
ce așteaptă la porțile raiului,
una câte una.
Să trec pragul,
sau mai arunc o privire oarbă peste umăr?
Frica îmi dă târcoale,
și răceala din jur,
îmi pătrunde în
Teamă-mi e să-nfrunt abisul
în nopți negre fără de lună,
teamă-mi e să-mi înfrunt visul
când nisip sunt într-o dună!
Tremurată-s între maluri
și miraj în ochi uitați,
oaza mea-ți
Poți opri ploaia, să nu-și mai cearnă tristețea peste noi
și soarele să mângâie pe creștet, trifoiul din zăvoi?
Poți opri luna, să legene născutul prunc, acum în vis,
prezentul meu tăcut,
Îți duci acum
ulciorul
la izvorul
viață,
îl umpli
astăzi,
dar mâine,
poate
el se varsă!
Când palmele-ți
bătătorite
adună-n ele
fapte,
vine ea,
clipa,
risipindu-le
Lumina se cerne prin unde de apă
în picuri grele de ploi și prin noi,
zălog de uitare durerea tot sapă
și-un mugur de viață naștem din ploi!
Străpunge uitarea în ziua ce piere,
VIAÞA ÎN ACTUALITATE
În alambicul vieții
lumină, întuneric,
iubire, ură
dorință, nepasare,
mă diluez alăturea de toate
doar pentru a redeveni
alt om, în altă viață!
Ce crudă e
O paiață
șade-n piață
vinde vise
orișicui,
nu pe bani
sau alte alea,
ci pe visul, dumnealui!
Are-un vis măreț
se pare
și din el taie bucăți,
împărțind
la fiecare
sâmburi mici
din
Încerc să-mi alipesc spinarea
de ochiul transparent al universului.
Strig după ajutor,
zadarnic!
Numeni nu mă ajută!
E prea greu să alipesti o spinare cocoșată, plină de ură,
de sfera
De-aș fi râu,
te-aș purta spre țărmurile mele
să-mi încolțești iubirea-n
sfânt pământ.
Curcubeu de-aș fi
te-aș înalța din adâncul mării
spre ochiul cerului,
care a uitat de mult
să
Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i
Când universul îmi pune pe ochi
palmele-i grele, mă fac și eu că nu-l văd,
dar îi ascult simfonia frunzelor
în cea mai tăcută și adâncă melodie.
Scaldă a plânselor sălcii
în vuiet hâd de
Îmi croiesc astăzi cărare prin clepsidra timpului,
dar alunec Doamne,
alunec tot încercând să m-agăț de ovoidul ei.
Mă sparg mai apoi în bucăți
pentru ca tu Doamne
să mă pui la
Flaut,
viori și mandoline
își varsă-n cupa vieții
tot nectarul,
când brâu de verde
mi-a pus pe geană luna,
să pot schimba o clipă
pentru-o alta,
să pot schimba
unui copac
Zbor,
doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul
astăzi
nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
ori poate toamna,
ce în vântu-i
adesea
Marea
uluită de atat de mult albastru,
vălurește indecisă,
să vă ceară sau nu
explicație!
- M-ați furat,
sau doar cerul
se oglindește-n voi?
- Am adormit printre flori de
CR