Poezie

ochii tăi

1 min lectură·18 mai 2021

Mediu

Marea

uluită de atat de mult albastru,

vălurește indecisă,

să vă ceară sau nu

explicație!

- M-ați furat,

sau doar cerul

se oglindește-n voi?

- Am adormit printre flori de cicoare

colorându-ne!

Vinovați de prea mult albastru,

ochii își coboară pleoapele,

vâslind prin lumina

din care s-au născut!

Clipe invidioase

zdrențuiesc cerul în picuri albaștri,

înghesuind zorii

în diminețile lui ianuarie!

Lanul de in,

frate întru culoare

își coase clipele în chilimuri,

eliberându-și visele

pe cauțiune!

Prea gingașele zorele

țâșnesc în curcubeu albastru,

înviindu-vă irisul!

Doar eu mă scald în albastrul lor

și renasc,

renasc nălucă de înger!

Miros a cer,

a mare

și-a ploaie,

sfioasă ofrandă

pe-altare

001.192

cernea rodica. “ochii tăi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cernea-rodica/poezie/14155551/ochii-tai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.