Poezie

SÃ FIU POET

1 min lectură·26 august 2008

Mediu

Lumina se cerne prin unde de apă

în picuri grele de ploi și prin noi,

zălog de uitare durerea tot sapă

și-un mugur de viață naștem din ploi!

Străpunge uitarea în ziua ce piere,

deschide-o ușă gândului bun,

prin ploaie alerg cu mine de mână

sub grindină și tunet nebun!

Cu glasul dogit acoperă-mi vântul

și-n palma ta aș vrea să tot stau,

când luna îmi răpește cuvântul

muzei, o poezie în dar eu îi dau!

Mă-nveți să ard pe altare de vise

și roua de pe flori să o beau,

dar mă strecor în vise neânvinse

și-o flacără din soare pot să iau!

Cu secerea lunii cea nouă,

voi secera-nserările și lumea ta

și-n snopi de vise cu mâinile-amândouă,

voi aduna tăcerea, de pe glia mea!

Tristețea lumii e atât de mare

încât, o ușa să-i deschid aș vrea,

în oaza mea, eu îi arăt cărare

dar, fericirea fuge, nu vrea să stea!

Să fiu poet, în nesperate cânturi

mă spulber și-s mereu flămând,

de flacăra iubirii și de gânduri

mă reculeg apoi, în tristu-mi cânt!

rodica cernea

galati

01.04.2008

001.562

cernea rodica. “SÃ FIU POET.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cernea-rodica/poezie/1798934/sa-fiu-poet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.