Cătălin Găian -Konig

Este un sonet fain."..Și aerul! Ce stavilă în piept!/Îl sorb căznit, dar a ajuns o pastă." este pe undeva freudian(teoria instantelor) valabile in continuturi care devin accesibile constiintei doar cand sunt depasite anumite rezistente. Nu mai citesc sonete de mult, de la Voiculescu, numai ca la el incarcatura spirituala, alterata deseori, creste, geometric vorbind si duce in final la o eliberare spirituala datorata pasiunii momentului. Aici la tine, este mai mult, in plus simt textul perfect structurat, temeri ale unui suflet blestemat. Numai despre bine.

"..Sa nu ma inghita,...a trebuit... sa curbez...lasa-ma ..."chiar daca la inceput am crezut ca simulezi interesul pentru textul finit, si sunt doar cuvinte aruncate pentru a umple pagina, am inteles in cele din urma ca ai dat ghes regresului datorat unor trairi toxice intr-o vreme, si le-ai gasit poeticesc vorbind, un sens. Verbalizand atent, zic eu si acordand pe langa distributia bine aleasa, un loc fiecarei decizii ai statuat. Esti intr-o nacela, ai nu prea, multe de ales. Am retinut ".. am să curbez și astăzi un orizont/să-i număr zeniturile/după care am să mă-ntorc/să le-nghesui între coastele tale"..o celesta imagine. Numai despre bine.

Nu este titlul cel mai bun ales. Dar, "Fiștecăruia i s-ar cuveni/o focă în suflet./Hai, Vitulina,/chiar ai putea să prinzi un pește pentru mine,/unul fierbinte pentru/dragostea noastră!/Așa i-am spus, nu știam/că am zăpezile numărate." face tot, tot, tot... Este incredibil de plastica, in miscare, calina deasemenea, strofa aceasta. Sunt cuvintele de dragoste inainte de "paraginire". Culmea este ca nu cred ca in poezia ta va veni vreodata, ea "paraginirea". Iar Vitulina....superb! Numai despre bine.

Text teribil. Pura incantare a betivului. Usoara, unduitoare, nemascata, ca o sarcina inainte de termen de fiecare data! Desi alergica , "maica somnului" este femeie. Blestemata si salvatoare deasemeni, se vede ca stie o seama de lucruri. "..a trebuit să o apropii de mine cu/ochi umezi din nou, numai să cadă/noaptea odată, să ne ajungă vinul." Nu te minti de loc, nu gasesti defel rostul minciunii, si asta face ca limbajul sa devina poetic si sa reziste. Numai despre bine.

O poezie despre care nu se scrie. Poti da din cap, afirmativ, cel mult suiera a incantare. Nu este intamplatoare, chiar numai imaginativ vorbind, posedarea, imaginea barbatului preferata de catre femeie. "..a trezit-o..a lasat..a scos ...a tras" Mirabilul poetic "s-a lasat privit cat un sarut" este acceptare si rasfat. Singur si indeajuns. Acesta inchide cercul. Numai despre bine.

Se vede ca prietene! Ai iesit prin poezia ta din iarna, infometat, asemeni animalelor si pasarilor de prada. Textul musteste in sinceritatea imaginii, este supapa idiosincraziilor tale(tristeti, amenintari, trosnituri ale trupului iesit in lumina, iubita adormita din prea multa neiubire si adolescentin alertata, "mai in os cu bricegul sarutului, sa fugim descreierati). Asemeni unui refren repetat la infinit imagini precum "...să ne încrustăm deci usa mai în os cu briceagul sărutului...trebuie să fie o fantă prin călcâiele noastre/prin care să fugim descreierati..", imi trezesc pofte uitate de vreme, precum aceea de ..."a trai"! Numai de bine.

Neasteptat. Citisem "moartea ca un os in gat" si tentat am vrut sa vad mai departe. Este ceva aici ca si acolo unde moartea era tot o viata, dar cu "ochi nefericiti" Cearsaful de la morga este o patura, dintii inclestati erau de frig, ceea ce imi da imaginea patului cosciug, somnul muribundului...da este ceva, ceva mai mult. Inegal dar neasteptat. Hristos va invia!

Tipic dancusian. Eteric! Am avut o scurta imagine cu tine la poarta iadului in papuci si cu un chef de cearta imens. Insa nu stiu daca te vor mai lasa sa pleci de acolo. Si ceva imi spune ca mai vrei sa intrebi de una de alta si prin rai...ha ha ha

"..pădure de-aluni/un toporaș vioi/printre cioturi." daaaaaaaaaaa! Dupa mine este imaginea salvatoare. Numai bine.

ametitoare imagini, asemeni unui zbor de fluture. Obositoare pe alocuri. Am asteptat pana la final sa aflu despre fluture. Numai bine

esti nebun frate, nebun de legat. este luni si, astazi, nu am ce povesti din pacate. Dar ma duc sa dorm. Ma culc pe spate si imi povestesc singur \'sincer să fiu aici punem. doar pana la aia cu senatoru\'. ca mi-aduc aminte de datorii..de la Realitatea. si ma trezesc maine pe la pranz ceea ce nu ar fi tocmai bine. te salut. templierul

cand e vorba de sonet...686 uauuuuuuu....(nu le mai citisem de mult), si musca ar trebui sa se incline! Citindu-ti textul nu pot, dar nu pot defel a nu ma gandi la Mihai Leoveanu. In rest sa ne vedem cu bine, caci sta sa ninga....si ne va coperi nespusul...
te saluta templierul

ai nepamantenit cuvintele! Pe Mihai deasemenea! Le-ai crescut de mici, si le-ai ars ca sa le putem saruta si noi. In numele lor iti multumesc. Te-ai gandit cum te vom privi, ca ne vor curge sprancenele ? Cum ne va fii setea de lacrimi? Au nu? Auuuuuu..nuuuuuuuuuu!!!
Oricat de mult mi-ar place sa plang, asa cum o fac, deseori, acum...acum nu as fi vtut sa o fac. Promite-mi ca o sa o facem impreuna candva. Fie sfant in sufletele noastre.. sufletul sau!
templierul

cheltuiesti nebuneste imaginile, le chinuiesti, parca razbunandu-te pe ele....Ai o tendinta de torsionare suparatoare a expresiilor verbale, unele chiar bune bune..\"e un cutit intre noi cu doua capete taioase\"..dar o decapitezi cu simtirea sangelui care iti curge pe maini.
Urmeaza imediat o comparatie poate puti serafica,... -.\"resturile iubirii agățate/ca o copilărie...\" pe care o \"luxezi\" gratuit .. sfartecandu-i intestinele.
Apoi vii cu un delicat vers si jumatate \"...bătăile inimii stau/le-aud - pietre aruncate în apă\" ..pe care il ineci imediat de somnul cu miros de sapun care intinde haine decolorate.
Deformare sistematică a cate unei imagini ca cele de mai sus, si ca poate cea mai frumoasa din textul tau poetic..\"îmi închipui că ești lipit de mine/și sîngerarea e imposibilă..\" face prin acest \"torsio-distorsio\" repetat, sa sfartece, (frumosul titlu) ..poemul pe care mi-l spuneam numai mie..si sa-l transforme intr-o torsiune a expresiei verbale, a gândirii la fel ca luxatia gleznei din piciorul de plecare in bloc-start la o finala de 100 de metri!
Parerea mea, este ca \"fandezi\" si \"baletezi\", in acest text, cu gratie pe marginea cate unei constructii literare cu \"varf\" reusit. Deasemenea deplasezi, sistematic si din pacate gratuit, cred eu, dintr-un real dat, imagini sau oscilații mentale sanatoase de la forma inițială. Ceea ce nu este k.
Sper ca nu vei zice, asemeni altora, carora comentariile care nu au linia majoritatii, li se par rautacioase. Am numai ganduri dintre cele mai bune. te saluta
templierul

E cam mult zgomot pentru...ce? Nu vad cum un cartof poate sa fiarba intr-un castron, dar asta nu ar fi nici o problema. Ar putea fi ceva ceva...ca intr-un film de Kusturica, in care obiecte te miri unde, prind viata, si relationeza in subconstientul personajelor care fac fel de fel de asociatii. Ar putea fi singuratatea cartofului care isi desavarseste prin fierbere scurta existenta de la scoaterea din pamant. La fel si mustele care traiesc intr-o lume paralela fizic(spatele geamului) celei anoste traite de Ghencev, care isi pune intrebari existentiale...!? Nu stiu, ar putea fi ceva... dar comentariile la...comentarii, pun mai mult sub semnul intrebarilor Cine, ce, unde(nu ar fi nici o problema) cat Why..care ar trebui sa demonstreze cauzalitatea. Oricum te saluta, templierul

Nu este deloc confortabil sa citesti un vers nechemat voit, imi place sa cred, precum
\"ghicind dacă îi vor plăcea morțile îngrijite\"
si care s-a strecurat in text poate sa faca legatura cu un altul la fel de indoielnic \"și parcă o văd aproape-departe/are un rânjet de femeie trecută\"
dar cine stie!? Se poate sa fii tu -trecanda- din coltul, doar al tau, de copil fericit, din lumea fara de probleme, rontaind alune, pentru ca mai tarziu, ca intr-un film pe repede inainte, aceea careia ii alearga buclele grizonate peste ochii inchisi...si fara sa para o cacealma, privindu-te intr-un sfarsit lugubru cu un
\"ranjet de femeie si coji de aluna pe dinti\",...
Te substitui gratuit, cred eu, sau nu esti tu cea de la final. Oricum este un text inegal, cu un start care se lega foarte
\"să fiu fericită eu și tot restul lumii/
să mergem împreună de mână și să mâncăm alune prăjite\". un ansamblu destructurat, aproape sfartecat cu versurile de mai apoi. Iau textul ca pe un experiment.
te saluta...templierul

Interesant este compartimentul in care plasezi starea, si dealtfel o dozezi. Pare un \"ashram\" locul in care experimentezi -iluzia luptei- pe care o duci cu tine insati, gresesc, mai degraba cu cea care se simte mai putin dorita, chiar neiubita. In fiecare dintre noi se regaseste \"acela\".
\"Asanele\" tale sunt distribuite la prima vedere judicios, dar nu isi gasesc \"Chacrele\"...
\"deschid pumnii să iasă din mine latente energii de care
nu am nevoie/nu am nevoie mă auzi tu cea din trup cea din suflet cea din/
inspir\"
Gasesti relatia inversa exercitiului in sine(respiratia) neterminat(fara deschiderea geamului intr-un inceput) si percutezi. Prin deschiderea acestuia.
Se vede lupta pe care o duci cu viata prin nemoarte...
\"dacă în tristețea mea și-ar face cuib tristețea întregii lumi\"..
si se mai vede deasemenea cu ochiul liber si o alta(lupta), cea pe care o duci cu moartea prin neviata..
\"să mor odată cu aceasta..\"
Finalul..\"se nasc ordinar alți și alți pui de struț/
o/ cămile\"
...nu stiu, nici nu vreau poate sa stiu. De fapt nu il recunosc. Poate fi detasarea fie ea pe deasupra acoperisurilor, zece la numar, a eu-lui tau ragasit. Este un joc pe care il sti cu siguranta mai bine decat oricine altcineva.
te saluta..templierul

Ca sa o parafrazez pe ioana, este un poem dintotdeauna..Cu un curaj nebanuit in a-ti arata fiirile, temerile ,distructivul popescu,(maxi sau mini conteaza mai putin) melancolic si desfatator in acelasi timp cu cele lumesti sau alegorice, trece prin purgatoriul sinelui sau si culmea se simte foarte bine. Nu unde sau catre ce te indrepti,conteaza atat de mult cat faptul de a nu avea un azimut imediat perceptibil. In pielea cui dintre cei doi( unul cu barba si celalt fara, atentie.. nu barbierit!!), se simte cel mai bine, Bogdan nu vom sti poate niciodata! Finalul este in coada de peste, dar nici nu cred ca putea fi altfel...\"vă spuneam, în mine locuiesc două ființe/într-o simbioză perfectă:\"
Este popescu si atat, cel care trece dintr-o stare in alta cu atata usurinta, incat il pierzi de nenumarate ori ca sa-l regasti de tot atatea, aproape sideral. Esti intradevar un \"soare intr-o miscare aparenta\" gonind prin cuvinte si printre cuvinte cu o usurinta de invidiat -anul- luat la intamplare. Ne lasi sa credem cel putin, dar paremi-se nu este chiar asa. Ai facut cred un an sideral,de fix 365 de zile 9 ore si 9 secunde, lipind ca intr-un puzzle doar de tine stiut, -normalul- perceput la citire de fiecare cititor altfel.
O mie de lucruri mai pot spune, fara sa gasesc, cu siguranta punctul de fuga, dar nici gaura neagra in care fara nici o sansa presupun se va pierde \"maxi-mini popescu\", intr-un viitor mai mult sau mai putin ...apropiat sau indepartat. Esti enigmatic si devorator...Cati isi doresc acest lucru, si oare cati il reusesc?
Te salut
templierul..(care de data asta are barba cu el)

Daca toate se intamplau vara, ideea de repetitie a verii ma nelinisteste, la fel cum m-a nelinistit privirea celui care te urmarea cum maturi. Oare barbatul, acum \"numai al tau\", canta? Daca presupun ca nu are ochelari, ochii mici si camasa colorata, cel putin se uita la tine cu jena cand te-a cunoscut? Te simti mai frumoasa in fiecare vara, sau traiesti astazi din amintirea acelei - mult prea frumoase veri? Caci eu consider mult prea frumos acest text pentru,o fata trista....

servus.
am citit-o extrem de tarziu. poate as fi avut la un moment dat ganduri mai bune...despre tine. se prea poate sa fi tu insati un algoritm. acel nedeslusit. se poate sa fi avut si in alte vieti langa tine barbatii cu care sa te poti sinucide. totul se poate. sa se fi intamplat. daca nu te-ar fi ucis un barbat.
sal