Cătălin Al DOAMNEI

-nceput de ianuarie stăteam la masa tăcerii de jad incepusem a număra norii multicolori dintr-o dată la masa tăcerii de jad fiul generalului ridicându-se peste lunatece nopți trase de

tocmai treceam prin dunga de aur a orizontului hiperborean neîntors de la oaste vedeam satul cu ruptele-i aripi străveche &uitată pagină

Sosiseră omul cu dinți oțele & omul fără dinți străbătând nisipurile din fiere cu ei nu se mai putea vorbi UNDE POATE FI ÎNGROPAT PE NISIPUL ARZĂTOR tibetanul poposit

mai înainte de a începe recuperasem massada pe calea splendorii mi se spusese că nu am voie să vorbesc despre toate acestea în somn Îngerul mă pălmui & în visul de 72 de ani începuse să-mi

Timpul vieții aceleea s-a scurs. Toți cei care m-au urât muriseră demult. Eu nu am fost înștiințat de moartea lor în niciun fel . Profetul Nemeea

în crugul amiezii începuse banala călătorie printre monștrii lui goya mi-era foarte dor de vremurile de odinioară schiind pe zăpezi

1.ochiul privea furtuna cuvântului salcia a fost găsită smulsă 2. casă veche sânge țâșnind din zid 3. mă ținea atât de strâns cu ochii închiși desenam plânsul 4.aer virgin

sunt copacul de lut m-am născut din pământul reavăn cu fructe dulci-amărui umbra celor care au fost cu mult înainte de a gusta din fructul oprit se dilată se dilată se dilată

poemul are valoare bifutiară te poți lega cu imagini crepusculare de ochiul dinlăuntru & ceilalți să aplaude de pe margini și noi am văzut ceea ce ai vrut tu să ne arăți în lumea reală poate

nu e ziar e însăși viața mea plină de coșmaruri de vise de care abia reușesc să mă scutur pentru fiecare

am stat și am privit sub soarele roșu realitatea se descompunea încet ca și cum ar fi fost din sânge fierbinte de femeie domestică de curte plecând șambelanul își luase toate darurile în

mă-ntorsesem în caravana avangardei din care observasem lipseau oamenii nisipurilor mișcătoare locuiam într-o peșteră fără cuvântul rostit la apropierea călăuzitorilor de măgari aveam

trecuseră cinci ani era deja-n decembrie când am primit primul telefon de la tine mi se spusese că te-ai îmbarcat pe un vas de corsari & de foarte multe ori avusesem nostalgii după

aștept să mă cauți cu melancolia intrândului în fiordurile de la-nceput în nopțile în care de foarte tânăr nimeni nu mai reușea să adoarmă pe rucsacul de dormit din materiale stropite cu

timpul în dezmăț cu trupul căzuse pradă souvenirurilor aduse-n port de pirații care-l cunoscuseră pe shakespeare din tată-n fiu neputând să moară precum ceea ce se zvonea din adâncuri

mă asemui tuturor acelora care au fost prin viața mea și aș fi vrut să nu fie era întuneric dar ce fel de întuneric în orașul plin de umbre devenisem singurul drum alb în orașul de sub

și tu mai știi cât de lung ni s-a părut drumul din panciatantra pe jos ne era cald ca-n bengal după musonul de toamnă & inconștientul sucombase într-o partidă de

se întâmpla într-o zi de sfârșit de secol n-aș putea să precizez cu exactitate starea poeziei din acea zi de sfârșit de secol îl urmam pe ortega y gasset printre statui cu umbre de aur & el

mă priveau cu luare-aminte din centrul pământului înspre margini se declanșase vortexul & privirile deveniseră opace repede m-am lămurit să las provocările pe fundul oceanelor șamanii

în răstimpuri o forță din vechime devenise inexplicabilă pentru mine asistasem de mai multe ori la discuții cu monahi tibetani veniți să contemple focile din viena ne-am împrietenit și

patria este locul perfect geometric dintre sine & sine patria este locul de unde toată lumea fuge absolut toată lumea nu ai ce să faci în patrie patria este

doricele au existat de la începutul lumii posibil poeme feminine argonautice mi-a fost foarte așa am zis anapoda orice poem trebuie să fie scurt foarte scurt în formă de discurs la

evadasem de pe albastrele continente galbene ale insommniei & vidului totul ar fi trebuit să fie galben-oranj mă uitasem la mâlul din vis nu era galben-oranj atunci am cerut zeilor o

începea cel mai bun poem mizerabilist în ajun de august ca-ntotdeauna păzită de gărzile roșii cu tricolor lumea devenea