Cătălin Al DOAMNEI

învățasem să mă deritualizez pipăind și strângând în pumni lumina ca pe o sferă discutasem o noapte cu un vechi prieten despre

dacă nu l-aș fi cunoscut pe pascal n-aș fi știut ce este Adevărul interpretarea sublimului ca o coadă de păun nedesfăcută e semn de război și de nedăruită iubire cine iubește mult

acesta e orașul meu din care ori de câte ori scriu un poem despre dictatură & proști toți o iau pe arătură fredonând un cântecel despre moartea cea de toate zilele și dă-ne nouă mai

mă tem uneori că lichelele vor dăinui veșnic mai demult nu existau atâția neghiobi acum se organizează în haită și sfâșie fiara-om omul-fiară nicio deosebire lichelele să prospere

mărturisesc eu scriu pentru soljenițîn pentru oasele înmiresmate cunună de foc pentru un miliard de condamnați la moarte pe viață pentru domnu buhuși care a trăit în cel mai întins palat din

devenisem campionul marilor idealuri îmi mai lipsea doar moartea ca o soră bună am ieșit pe străzile multicolore proaspăt asfaltate de municipalitate în amintirea tuturor promisiunilor

textul despre borges insuficient ca impresie generală despre buna vedere a lucrurilor și cuvintelor în joaca lor

tu vei pleca și eu îmi voi face un pat nupțial din motive literare însuși hefaistos mă va invita la o omletă din ouă de aligator omletă din ouă de aligator comunist nu servesc îi voi

întocmai lui hokusai cel nebun după desen în loc de artere sunt făcut din liniile lui mai mult frânte de pe gravuri de la 1800 în sângele meu el își clătește culorile și se zbate fulgerat de

încercam să uit tot ceea ce a fost urât și pustiu în viața mea brusc ierburile și-au întețit creșterea ca pentru a indica drumuri neumblate pentru aceasta am implorat ploile din folclor pe

alergam cu coada lui salman rushdie după mine ca să-ți spun cât te iubesc era o zi de august din vara ce nu se mai termina timpul creștea aidoma cozii lui rushdie voiam să te strig să te

voind să nu ne pierdem începusem să mergem pe urme de sanie am vrut să te adun să te culeg să te smulg din pelin ca pentru îmbrățișare bruiajele speciei dădeau numai fakenews dacă

așezându-se pe nisipurile presărate cu alge cînd ațipeau o lună albastră le umbrea chipurile și nu mai păreau singuri locul era neprimenit și păcura împânzise marea de mortăciuni

este luni și realizez că mi-am petrecut foarte puțin timp cu băiatul meu deocamdată cădem de acord că nu ne sufocăm prea tare sub același trainic acoperiș foarte comunist și foarte înalt de unde

cei pe care i-am iubit nu mai trăiesc pe străzi multicolore li se aud vocile nemuritoare ca și cum aș mușca din pâinea de copil a ceapeului mantra soarelui nu mai apune trupuri

trăiam în neobișnuit și plecasem în căutarea înțelepciunii printre barbari sicofanții nu dormeau înmulțindu-se ca râia

nu mai am puterea de a merge dincolo de pustiul astei vieți și totuși sunt mai puternic decât singurătățile anzilor purtat în spate de singurătatea condorului pe toți cei care mi-au

primul crăciun pe care mi-l amintesc se numea moș gerilă mai înalt decât mine și decât plozii de vârsta mea stăteam pe scena căminului cultural tovarășa învățătoare urma să ne împartă

vine un călăreț pe un asin fluturând steagul alb vine să spulbere odată pentru totdeauna între fălci de asin marile întrebări metafizice la care nu există răspuns vine să se isprăvească odată

aștept să mă cauți cu melancolia intrândului în fiordurile de la-nceput în nopțile în care de foarte tânăr nimeni nu mai reușea să adoarmă pe rucsacul de dormit din materiale stropite cu

murisem & am început să recitesc ezra pound fiul meu mi-e martor începuseră să se clatine temeliile catafalcului pe care mi l-au zidit oamenii nu zeii nici măcar faraonii căzuse keops se

amintește-ți clipele izvorau în lumină erai partea mea mai bună aproape mergeam ținându-ne de suflet ieșirea din spațiul mitic devine cerebrală aproape spleen pe verticală am căutat

și eu vin din același trecut al prietenului care vânează monștri și-i lasă ca pe leșuri la fiece răscruce urmându-ne apoi ca umbre ale verii paiațe

el era mai înalt decât mine eu îi promisesem laurei că mă voi duce la examenul de dialectologie pe care ea îl picase de trei ori așteptându-mă lasciv pe acoperișul din 6 martie domnul