Cătălin Al DOAMNEI

orice peisaj dacă nu devine transcendent își pierde demnitatea locuiesc vremuri sărmane și primul care a dat un răspuns metafizic a fost holderlin mergând pe jos la paris mersul pe jos la paris

ne iubeam metafizic și satul aramaic în care ne stabilisem de mai mult timp ne învățase gesturile și felul de a fi pe dinafară rapoartele nato și hamas erau mereu foarte proaste

am vrut să am cuvântul cu putere de lege al hiperboreilor nu eu am ales să proorocesc oamenilor paranoia în timpuri paranoia nu foarte demult într-o zi geroasă de februarie ajuns lângă fabrica

ce forță poate dezvolta absurdul serviciilor de contraspionaj ale întunericului din moment ce bruce lee are o singură limită moartea eu sunt aici pe tot tărâmul de luptători shaolin dacă

se aliniaseră gândurile pe două rânduri într-unul se adunau anotimpurile precum Verbul deasupra curcubeului confucius cobora din

eu cred că romantismul a început cu novalis cu floare-albastră culeasă de pe stânci metafizice în poeme metafizice față de care ziua își cere iertare ajung în curând la limanuri cu lampioane

eu cred că beethoven a compus eroica pentru piața universității și pentru poporul meu o simfonie însângerată trăită la mari altitudini de jurnaliști care nu au știut niciodată ce-nseamnă să

Nemuritoarei mele profesoare de limba și literatura română din liceu, Greta Lascăr, profesorului V. I.

bolnav bântuit bâlbâind boscorodind ca vulcanii noroioși despre absolut un fel de gripă de care nu te poți vindeca printr-o rețetă prescrisă de medicul curant în iarna cu fulgi mari

mă vizitase am stat mai mult de vorbă spunea că vine dintr-un loc unde ploi transversale spală anotimpurile și le curățesc precum valuri albe oasele crailor de

nici așteptarea ghețurilor nici măreția iernii nici melancolia vulturilor albi plutind în lumina soarelui roșiatic ascuns printre nouri și diamanturi cețoase nici masa festivă din ajunul

nu mai știam ce se întâmplă în asiria și ce se petrece în ninive pe crengi de măslin și de cedru se așternuse burnița voiam să te grăbești sir james frazer

murise dej și țara –ntreagă se dădea de ceasul morții vrând să-l petreacă pe tătucul brusc tovarășii brigadieri au îmbrăcat salopeta cea nouă bleumarin-deschis ca pentru garda de onoare tatăl

dragă sfinte apostole andrei cel dintâi chemat roagă-te pentru noi încep prin a-ți spune că românii trăiesc preeminescian aproape pașoptist revoluționar am privit la tv și pământul părea o

te visam clipă de clipă nuit par jour faust n-a reușit să oprească timpul & pentru tine nausicaa am ales să interpretez semnele chaldeilor întoarcerea acasă mi se părea a fi fiind

știam cât de mult însemni tu pentru mine cât de bine știi să calci cămăși întinzându-le peste viața mea revelație clandestină printre inculți eu

judecata lui solomon se desfășoară în saloane postmoderne cu pașii foșnind printre frunze pe câmpia de la direptate inima omului bun urcă în clopote și gonește judecătorii imuni la toate

locuiesc o patrie fictivă și pentru ea pentru dânsa nu pot muri cu onoare patria mea e patria lui constantin noica de dinainte de invazia ocultei mondiale care și-a amplasat rampa de

pe vremea aceea se înmulțeau livezile de smochine păscute vertical de o lebădă neagră de o zebră albă pentru prietenul meu poleite cu fildeș negru și alb prinț al baladei și al jocului de

atâta vreme cât pablo neruda a trăit ispita cea mai mare n-a fost ars vivendi ci să-i dea crezământ lui stalin din care mai rămăsese necitit un bilețel descoperit la moartea lui

în nopți de veghe cu brumă groasă sufletele se mutau în viitor păzindu-i de țipăt pe nenăscuții din scutece nu puteai să adormi până în zori nu puteam să adorm până în zori și

neputința de a trăi sacrul în marile sale momente cum spune eliade când trăitorii se numără pe degete și nu se mai întorc de la ski face din urâții care-l colindă pe baudelaire niște oameni

vasile al meu a fost vasile al meu pe toți cei iubiți de mine îi chema vasile toți au murit foarte tineri și au plecat foarte departe vasile grădinaru vasile brânză vasile abuzătoaie ai cărui

în acea zi am plâns și am stat împietrit m-am întors în mai multe locuri deodată privind în gol livid ca și cum totul dispăruse pentru totdeauna din transhumanism m-am întors să