Cătălin Al DOAMNEI

de ziua patriei vecinul a schimbat mobilierul a-nceput cu bucătăria unde tocmai se-așezaseră la masă eminescu și rebreanu cineva a aruncat pe fereastră ciorba națională ca atunci când

îți scriam de trei anotimpuri și venise al patrulea cu ploi reci trecuse iarna primăvara și vara orașe sub ape fluvii peste căile ferate peste șosele peste zeii din folclorul prelatin

de câtva timp am început să repar toate defecțiunile din lume de regulă, acestea încep cu cifra 8 sau 10 și se află într-o efervescentă expansiune din ultimul creier al lui eminescu și până

deveniserăm o iubire mitică cât mă iubeai cât ne iubeam cu atât mai mult cu cât coboram în timpul primordial până în secolul al șaisprezecelea dinspre

vezi tu pentru mine poporul român MURISE înainte de vreme înainte de întrebarea ta înainte de a se fi răspuns albastru la oarecare întrebări despre regi și

îndepărtarea de locul comun din specie are loc pulverizându-l nu întotdeauna a fost numai explozia nu toate exploziile au fost un pas înainte mai toate au fost înapoi mi-aș fi dorit să mă

nu mai eram nu mă mai puteam suporta știam & văzusem totul de față era și domnul stefăniță noaptea lovea ca o sabie îndelung pregătită binecuvântată fii tu noapte

de atunci nopțile nu mai erau nopți adevărate timpul încremenise și ni se părea că sfârșitul era cu mult mai aproape decât ar fi spus lao-tzî golul dintre lucruri & fenomene nu schimbă

știind că vei muri vei trage linie în lumea de lichele premiate cu vârf și îndesat nu-i așa că nu te vei mai urni cu aceeași grăbire pentru a-ți primi umila-ți simbrie pumnul de ură al celor

în zilele acelea -nceput de toamnă boreală nu mai trăiam viața mea eu cel mai personal dintre muritori trăiam depersonalizarea lumii în virtutea unor străvechi legendare jurăminte de

de când nietzsche mi-a spus mila e sentimentul omului nobil ce nu caută pe nimeni să umilească am urcat în nouri negri cu toma nour și peste semeni fără virtutea anonimatului s-a aprins

de fiecare dată când bunicul meu se pregătea să moară pe câmpul de luptă dintre două vieți ori pe crestele munților cu floare-de-colț ca prin vis apărea cavalerul pelasg și-l privea țintă

pomul pentru care-n copilărie străbătusem mii de km pentru a –i ascunde vârsta lui mare era aidoma copacului în care chabu își aștepta sora de la despărțirea de eliade trebuie să

mulți se-ntreabă cum de am credite bancare din moment ce aparțin unui neam ilustru a cărui lecție despre istorie este egală cu lecția despre anatomie a tânărului poet emil

starea de grație nu este pretutindeni suficientă identificabilă cu starea de neînvinsă melancolie a toamnelor verzi frunze au început să cadă din trunchiuri seculare viața mea nu-și găsește

începusem să ne întâlnim trăiam aproape sociogonic într-o societate mereu palidă cu oameni întrebători și singuri nu-i mai vedeam dispăreau nu știa nimeni cauza visam să trăim în

uneori versurile de dragoste începeau justițiar nu era prima dată alergam cu mai mult decât coada lui rushdie după mine imperiul persan ți se prăbușise la picioare soldatul de la

din când în când te visam & din străfundurile subconștientului erai atât de îndrăgostit spune-mi cine i-a fost frate lui winnetou înainte de înota în albastrele lacuri din

învins de –mpăratul verii-n declin ai fi vrut să pleci –ntr-o vacanță nemuritoare după ce ai cules floarea nemâncată de șarpele ce l-a făcut muritor pe ghilgameș singurul supraviețuitor al

Subiectul și Predicatul și acordul dintre ele în limba română din mass – media

te chemam pe boruna sarmatică început de vară cu soare rece și nădușeală de plugar întru trăirea și redescoperirea sacrului nu prea mă mai descurcam singur deși până să te

1.ochiul privea furtuna cuvântului salcia a fost găsită smulsă 2. casă veche sânge țâșnind din zid 3. mă ținea atât de strâns cu ochii închiși desenam plânsul 4.aer virgin

pe vremea aceea mă însoțea dostoievski înainte de condamnarea mea la moarte prin împușcare înainte de condamnarea lui la moarte prin împușcare înainte ca eu să-l urmez pe Iisus noul

din mâna ei creșteau trandafiri japonezi din fiecare deget o petală din fiecare două mâini o înstrăinare străbătusem o mie de km pentru o îmbrățișare fierbinte în fața mea erai tu