Poezie
abel către cain
2 min lectură·
Mediu
se trezește devreme își pregătește cafeaua neagră
pentru daimonii albi ai câmpiilor eleusine
își studiază hărțile încrustate în pielea de bizon alb
înjunghiat în vestul sălbatic al fiecăruia
cu pas ferm coboară scările care duc numai în jos
spre curtea interioară și oarbă
în care dacă te așezi cu obrazul tău subțire
aidoma pieilor roșii auzi cum vin gonind apașii
să-și răscumpere blazonul nu ești foarte laș
dar te grăbești să urci în mașina gri-șobolan
cea mai scumpă culoare de pe șoselele lumii
până la ora prânzului se întinde o masă rabatabilă
briza oceanului neliniștit aduce pescărușii la mal
purtând în ciocuri însemnele altor singurătăți
te agăți de aripa frântă a vieții și intonezi
imnul orei exacte din turla bisericii
în spirit existențialist încerci să-ți argumentezi
de ce omul este singurul animal conștient de propria-i singurătate
motiv pentru care asceții s-au mutat din patericul egiptean
în supermarketurile din fenicia singura țară pe care nu am găsit-o
pe harta apașilor aflați în surghiun cu urechea la pământ
pe urmele artiștilor exersând sportul național al românilor
nu oina fotbalul nici atât ci asceza longitudinală
printre mărfuri de protocol aur și bani
cele șapte sute de meciuri de fotbal trucate în singapore
descoperite de interpol sunt o nimica față de filosofia pragmatică
aplicată cu succes răsunător pe planeta dezgolită
de lucruri inutile fabrici și uzine
inchiziția moravurilor a devenit o păpușă de pluș
bună de pus în camera de curat de la țară
big brother este posedat de un demon la fel de puternic
precum cel din vremea lui lermontov realitatea te izbește ca o mănușă de box
vrei să vină seara să nu mori și mâine e o zi te vei confrunta cu toți ticăloșii
ticăloșii trăiesc o vreme după ce mor nimeni nu-și mai amintește de ei
numele bun întrece slava împărățiilor chiar dacă m-ai ucis
eu fratele tău de sânge te-am învins și te iert cain
001.469
0