scrisoare de la haghia sofia

fiecare avea o cu totul altă părere dinspre miazăzi sufla o nouă ardere de sine privindu-i pe soldații muți mă topisem în locul lor am vorbit eu se zărea istanbulul din baladele copilăriei dinspre miazănoapte viețuitorii & locuitorii pământului și-au fixat privirile înspre haghia sofia milenii &minute & secunde& ore& secole A TA ESTE ÎMPÃRÃȚIA dintre necredincioși paganini are un suflet mult prea puternic de clopot –n zale-n jale -n virtutea căreia paganini învinge demonul coardă ruptă de –o- altă coardă-ruptă & toate acestea la rîndu-le înlocuite de viața profană să-i spunem profană în straie de duminică diabolicul nu are ce căuta printre noi dle sergiu al. george argumentele mele ad populum sucombă în fața dezrădăcinării cei care mă știu mă cheamă cei care nu mă cunosc știu mai multe despre mine decât știu eu despre ei e martie &sângele pământului în suflet de copil se-mpreună cupola ghiocelului devine arhetip pentru haghia sofia barbarii nu au cules ghiocei barbarii nu au ascultat paganini barbarii & unii & alții au fost dintre ai mei nu mai există catastifele din care să se documenteze arhivarii spun că mai există martori foarte bătrâni trecuți de suta de ani așteptați în zadar să-și revendice premiul după FAUST paganini este singurul geniu pe care neamul meu l-a acceptat să se preumble în zi de duminică printre străini ca și cum aceștia ar fi știut că daimonul îi va conduce pe drumul cel bun & nebiruit