Cătălin Al DOAMNEI

viața îmi fusese un permanent remember al primejdiei și al morții am vrut să mă reîntorc la seminarul despre milă întinerit de odiseu l-am regăsit pe profesorul lui nietzsche în caleașcă

destinul meu a fost arhitectura palimpsestelor ai mei și-au scris durerea pe sufletul meu ori de câte ori m-au strigat n-am mai fost singur mi-au dat puterea spiritului care taie orașul ca

trăiesc adevărul surzilor & înot printre lacrimile nepietrificate ale orbilor marii cretini conduc & destramă țara mea de pe suveică se aleg în funcție de gurițele lor locvace nu

stăteam pe o pânză de păianjen și mi se dăduse o lectură militară un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul muream și în același timp măturam praful galactic din

din întîmplare profesorul adevărat a ajuns la timp la școală văzând că iar s-a schimbat orarul s-a luatără după vechiul calendar egiptean cel mayaș fiind depășit de pietonii grăbiți pe trecerea

la minus 22 de grade înțeleptul orașului a bătut la ușa destinului meu singuratic și mi-a arătat ordonanța de urgență pe care tocmai au emis-o emisarii înaltului guvern fratricid faptele

din ceea ce se întâmpla nu mai înțelegeam nimic mă retrăgeam în mijlocul singurătății în grădina hesperidelor venea daimonul trebuind să dau un înțeles neînțelesului viața mi se

să știi să poți să urci să nu cazi să visezi să înțelegi iute ca fulgerul să reflectezi câteva mii de ani mai mult decât upanishadele să posezi adevărul ca pe o armă și să nu ucizi să

așteptam să mă suni who listen this song în 2025 în virtutea cărui melos din praful și din pulberea istoriei ni se blocase viața credeam că plutești altminteri au

în toate lucrurile am căutat perfecțiunea și n-am înțeles niciodată de ce nu poate exista precum cochiliile moluștelor aduse pe maluri pustii memoria lui van gogh mă urmează sângerând pe

ar trebui să continui intrarea în templu cum se zidește piatra vorbitoare după ființa parmenidiană o amintire mai puternică decât izbitura unei portiere primită cadou circulând regulamentar pe

pe omul care în copilărie a avut grijă de mine mai mult decât de sine însuși îl chema vasile era cu mult mai în vârstă decât mine și decât numărătoarea comunistă pe care n-o lua în seamă

părea că nu mai există timp și nu va mai fi niciun anotimp ce este această vorbire în somn a îngerului fără noi mă întorsesem cu soljenițîn în gulag acolo mă așteptai tu pe mine

când m-am născut orașul semăna tot mai mult cu politica sovietică împletindu-și frenetic pânza de păianjen pe care avea s-o rupă într-o altă zi soljenițân pânza de păianjen era multicoloră,

cine nu m-a putut învinge a trebuit să-mi accepte anonimatul vremurilor legendare ca pe singura împărăție în care hotărâsem a fi foarte puternic după ce-i omorâsem pe toți și humbaba se

fulgerul mcqueen vorbește românește negreșit va trebui să-l găsești altfel eu nu mă mai intorc acasă cu tine în primul magazin bakuganul era un fel de sferă aidoma miriapodelor aflate mereu în

orice stază a șamanilor ar trebui să aducă liniștea muzicii și a florii de lotus dacă nu ai murit cum ți s-a pregătit odiseea după cernobîl invoci

vrând să-i răspundă numai și numai în spiritul valorilor absolute eroicul reprezentant al papuașilor la academia franceză a luat cuvântul și a zis dacă eugene ionesco nu este aici românia

a venit toamna în livada cu portocali iubesc ochii tăi de aur și de vise aidoma fantomelor din copilărie un soare albastru apune în livada cu portocali văd lucruri ciudate mă urmezi în

achile mă părăsise și eu începusem să mă sprijin de norul divin forța centrifugă a moleculelor mă făcea să contemplu plecarea lui de semizeu ape tulburi cotropiseră viața-mi era o zi în

aveam 5-6 anișori când tatăl meu mă lua cu el la târgul din crucea gării vasluiul era mai mult pe sub ape lângă autogară era un parc cu brazi unde se odihneau oamenii muncii până la viitoarea

eu nu am mai avut sărbătoare din marxism-leninism era cea mai urâtă zi cea mai sinistră la orizont nu se mai zărește nicio revoluție te caut în negura cețurilor și mi se pare că te

absența ta începuse să doară trăiam ca și cum aș fi fost lovit de o cometă în nopți fără lună mă însoțeam cu romain

în sala de consiliu profesoral se decidea soarta elevei gloria-muncii-la-plai-cu-boi mama fetei era în irlanda și nu putea să adoarmă lângă vulcanul ce-ntuneca sora europa de 200 de ani de