apolitic poem caesare

trăiesc adevărul surzilor & înot printre lacrimile nepietrificate ale orbilor marii cretini conduc & destramă țara mea de pe suveică se aleg în funcție de gurițele lor locvace nu plânge traista de la 1907 nu se vaită țeasta oropsiți de –acum și până-n veac ei ei ei nu fac parte din lumea mea lumea mea e un cântec de jale al prigoriilor după ce întreaga specie mergând în patru membre practică mersul pe schiuri printre mari primejdii ale humanoizilor fostul președinte îi îngrijește ca pe sacrele morminte le dă de mâncare îi plimbă pe marea neagitată orice politică se vinde la preț bun neajutorații îi dau crezare moartea vine din gura ta caesare și totuși caesar nu-și lăsa garda să fugă nici măcar în caz de moarte colectivă