ars poetica

să știi să poți să urci să nu cazi să visezi să înțelegi iute ca fulgerul să reflectezi câteva mii de ani mai mult decât upanishadele să posezi adevărul ca pe o armă și să nu ucizi să te-ndurerezi de pierderea oricui îi poți spune ,,fratele meu’’ să nu greșești decât în vis iar după vis să urmezi visului să contempli realitatea cu atâta umilință încât faust prividu-te să coboare de pe crucea goetheană să te mângâie arătându-ți fiecare greșeală săvârșită de el în viață să știi să șlefuiești ca pietrarul fântâna din deșert niciodată potolind setea de idealul învălătucit ca o casă construită la repezeală pe aripile păsării-clopot care e timpul să se odihnească de drumul lung din vechime la noi desfăcându-și aripile la modul conjunctiv migrând din limba latină în limba română și –n alte limbi imperiale îngenunchindu-i pe barbari pentru ca tu să începi să poți să mori puțin câte puțin să crezi că metafizica fiecărui cuvânt este mistica fiecărei zile întemeind numai pentru tine o nouă religie THAT’S MY RESPONSE my dear prince of denmark regina victoria regina elisabeta regina christina din țara vecină de unde a spus shakespeare în hamlet că vor veni spectatorii să îngroape morții din piesa criminală incendiind, SIR, lumea ca teatru ad calendas graecas SIR NEVERMORE please