Cătălin Al DOAMNEI

să învingi melancolia filosofilor dimineața descifrând instantaneu ploaia de idei a pământului reavăn nu ești tu învinsul doar tu ai rămas să deschizi în absența lui sartre poarta

întors de pe tărâmul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte n-am mai recunoscut pe nimeni dintre ai mei și nimeni nu m-a recunoscut pe

urmărit de taurul celest pe care-l ucisese enkidu pentru o vreme am locuit printre oamenii-scorpii aceștia m-au pus să îmblânzesc iarba și să pasc vaca nemulsă a prostiei mugind de parcă

am venit cel care va urma nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare ,,de ce trebuie ca voi părinții mei să fiți așa de când m-am născut eu’’ ce puteam să-i explic

în anul acela vânătoarea de balene de-abia începuse bătrâna maria bălteanu murise avea 90 de ani fără 2 sau 3 luni cineva i-a aprins toiagul vieții fără de

când ai vorbit tu eu am lipsit eram cu ahile în acea zi se scumpiseră morcovii înainte de ajunge tu aici am fost eu am așteptat să te naști lucididatea care ucide zeii și deconspiră

orișice curs despre istoria poemului nu poate fi decât somnambul precum o iubită medievală pe care ai uitat s-o seduci la miezul nopții poemul te trezește și –începe a se căina cât i-a

să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara

nu e ziar e însăși viața mea plină de coșmaruri de vise de care abia reușesc să mă scutur pentru fiecare

uite documentarul de la bbc tocmai a ajuns să filmeze munții lui zeus fiind foarte bătrân el nu poate ajunge până la noi să ne salute deși eu știu sigur că dacă zeus ar vrea ar putea să facă

timpul trecea greu ca o lespede pe care nimeni în afară de tine nu putea s-o urnească pentru a vedea într-adevăr cum a fost plecasem în jurul camerei ca în jurul pământului arta

aveam șaptesprezece ani cînd ni s-a predat la școală despre nebunul bacovia am vrut să-l cunosc mai îndeaproape ca să nu se risipească vraja întâlnirii nu am spus nimănui gândul

durerea precum amazonul udă fața pământului incaș incașă e cifra 12 vorbe hamletiene vorbe despre căderea adiacentă despre salvarea eternă în mii de imagini

era timpul să devii femeie adevărată și i-am cerut daimonului să-ți arate spiritul lucrurilor &drumul până la capăt din lumea mea numai știri proaste aceleași de la exilul sfântului

cât mama a fost printre noi avea dreptate să-mi spună că niciodată sau foarte greu vom fi fericiți în lumea aceasta de la moartea lui nicolae

a trăi să-i vezi pe ceilalți alergând spre o nevăzută țintă după ce toți profeții muriseră colindând pe aripa dreaptă nu după mult timp ei înșiși devenind ținta nu sunteți voi cei

femeile de pe strada mea adoră epopeile nici nu mai adorm nici nu mai clipesc să nu mor înainte de vreme au tocmit polițiști să mă păzească și-au trimis bărbații

și am fost singur atât de singur încât tăcerea trecea printre cuvinte cum se duc și se-ntorc chinezii slujbași taciturni pe un miliard de galbene biciclete polifone mult mai simplu ar fi fost să

insula lui robinson nu dispare ci intră în mine visul cu lei mă duce mai aproape de moarte interpretarea psihanalitică a morții îmi spune că voi avea parte de onoruri regale luntrașul

viața mea a început din curiozitatea altei vieți care m-a ales unic și adevăratul învingător de la marathon după ce tot regatul meu a murit în ascensiunea unui munte de nesomn acesta este și

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare de hamlet fiul prea iubit pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte ținându-se de crucea anglicană dacă există așa ceva gândind la

îmi place să mă repet și să spun că lumea în care trăiesc va sfârși prin poezie un fel de plantă agățătoare pe care misticii persani o cultivă zilnic irigând-o cu apa adusă prin arteziene

și tu-mi spuneai că ne vom regăsi în același loc plin de minuni când liliacul înflorește alb promițându-mi că timpul va trece imaculat ca o mireasă din romanele englezești cu happy-end