beyblade sau trișarea inimii când vine vacanța mare și copilăria pleacă la bunici

și am fost singur atât de singur încât tăcerea trecea printre cuvinte cum se duc și se-ntorc chinezii slujbași taciturni pe un miliard de galbene biciclete polifone mult mai simplu ar fi fost să ștergi singurătatea cu buretele cum crezi că poți să acoperi cu glad alb trădarea pereților conjugali de o ispită căreia nu ai putut să-i dai nume și care te urmează ca o nălucă toată viața însoțind singurătatea celor care nu pot să plângă nu din orgoliu ci din obsesia perfecțiunii care nu există voind să înțeleg străvechile ritualuri mayase m-am întrebat ce pot să fac cu idioții și cretinii a/le căror umbre nu-mi dau pace nici în somnul fără vise din moment ce dostoievski nici nu se născuse îi punem soli ai bunăvoinței mi-a spus după o vreme ultimul mayas ce mai putea opri din priviri melancolice fenomenele naturale din evoluția lor firească să fie ca o manifestare a bunăvoinței zeilor ajunși în orașul de aur îți voi explica tot ceea ce mai scrie în cartea de nisip a lui borges din care se fac sicrie albe și oițe de aur gem alb și fără stăpân