Cătălin Al DOAMNEI

poeta vates au scufundat în mine atlantida în lumea de ceară omenirea va veni să-și ceară iertare pentru simplul fapt de a fi vrut să-mi înfrunte Fiul lichenii & arborii

numai pătimirea eroului civilizator epatează redundanța vremurilor întotdeauna mai mult ale omului negru decât ale omului roșu cum definește orhan pamuk dragostea un roșu-aprins întins

ma reine obscenitatea nu mai face parte din mine doar din viața contemporanilor care urmează doldora de bani invincibile studii de

era o zi obișnuită de miercuri și în satul aramaic în care ne stabilisem din lumea nouă atinsesem starea de imponderabilitate oameni cu simbrie ca și cei fără simbrie citesc poezii

sărmană românie ai fi vrut ca demonii să-și ceară iertare românia n-a fost polonia nici vorbă de solidaritate postmortem morții se uită la vecinii din pădurea roșie la chipul râzând al lui

vei mai trăi până dimineață lumea ideilor ți se va așterne înainte ca un covor multicolor, mai mult roșu pe care nu ai sperat niciodată să stai vei încăleca armăsarul alb al tăcerii dintre

as fi vrut să mă nasc în aceași zi cu rimbaud să fumăm împreună opiul cel mai de preț fără să -mi fie rușine până când hamlet ar fi adus ierburile sublime pe bicicleta extramundană a

de ziua culturii naționale toți intelectualii din țara mea au vrut să vorbească în sunetele asurzitoare ale șlagărelor lui bob dylan catindat

pe vremea aceea oamenii asistau la nașterea zeilor hesiod este unul dintre aceștia el m-a trimis pe mine să dezgrop literele feniciene după izgonirea din

să nu mori joacă-te cu mine pe planeta unde crește trandafirul cel mai bun prieten din lumea fioroasă despre care nu știu mare lucru dacă tu ai două cămăși una galbenă și una

de hramul bisericii tăierea capului sfântului ioan botezătorul martirul comunist se pregăti să ucidă și el clipa la prima vedere martirul comunist pare un tip cumsecade el crește aidoma

era târziu & eu trăisem prea mult înnotând prin mocirla acestei lumi panorama deșertăciunilor ai fi spus tu dragă mihai pentru că mi-ai fost drag mai scump decât constantin noica descris

în așteptarea ta viața mea devenise foarte tragică prin spitale cu muribunzi mă împrietenisem cu hieronymus bosch uneori veneai să mă vezi

fiecare weekend fără tine era și a rămas ca un ghimpe în inimă și fiecare zi și fiecare noapte și fiecare clipă toate

în noaptea aceea avusesem o discuție cu robinson este bine să-ți poți uita bunele maniere niciunul dintre noi nu mai avea somn doar sclipirea mării la focul veșnic viu ne limpezea

trebuia să decid forma gramaticală prin care mă voi adresa contemplând de pe maluri de râu ucis umbra la asfințit a lotusului alb orice poem nu poate fi

când n-am mai putut suporta tensiunea astei vieți cu care lupt m-am întors în copilărie eliberându-mă de atracția gravitațională a morții cum trebuie să se fi debarasat renascentiștii

de ce te-oi fi așteptând la capătul tuturor himerelor despre lume și viață pe tine cea care dai viață

locuiesc o patrie mințită și tu ești minune înlăcrimată-ntr-un oraș dement ascultăm cum cresc tăceri verzui și ne uităm să vedem cum toți pleacă am rămas să colecționăm uragane să stăm de vorbă

diminețile erau locvace apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar chiar trecuse foarte multă vreme de când cuvintele înghețaseră pe buze începea primăvara și somnul devenise astral cuvintele

fabrica de clei se află –n faliment universal profund afectați muncitorii frecventează asiduu masoneria de rit scoțian a umorului negru nemaiputându-și dezlipi ochii violacei de la sunetul surd

Toate nu sunt decât înscenări acesta este mortul bacovian acesta este mortul comunist și acesta este mortul care n-a murit ci se mai plimbă o vreme prin oasele și gândurile despre fericire

dispăruseră nopțile și realul era jefuit de invazii migratoare poezia salvase lumea clipa de inefabil de însemnele răului și neputinței se întâmplau lucruri stranii despre care nu voiam