asistam la popularea vidului cu fapte și întâmplări ale altora
profesori universitari invitând studente la prostituția sacră
viața devine morală ca-n dogville
cine aruncă piatra
nu eu și eu
nu
s-a cutremurat satul când m-am născut
mama era–n dureri și nu putea să mă nască
stră-străbunica din deal i-a spus
stră-străbunicii de pe dealul albastru
de pe malul albastru
În orașul meu zidul Berlinului
Se-nalță mai măreț decât Turnul Babel
Înfricoșători palmieri
Citesc în palmă viitorul
Trăiesc în subreal
Și alerg în căutarea unui om
Devenit zeu.
El trăiește
în lumina lampadarelor
femeia robinson îl aștepta pe bărbatul robinson
pe malurile unei mări scufundate-n respirația de rechin a celor vii
odele triumfale ale rătăcirii și iertării
înhămat
întotdeauna forța muribundului te împinge spre idealul lacustru
mai puternică este ultima lui dorință decât voința ta de a trăi
și cu toate acestea nimic nu mai este relevant în această lume
în
alergam dinspre acasa mea ierusalimul
înspre al-aqsa
îl urmam pe berdiaev și sensul creației
părea să nu mai fie
absurd
trăiam un coșmar
se făcea că mi te furaseră musulmanii
de pe
nu știu cum să vă spun dar cel mai loial prieten al meu a fost din săpânța
când ne-am întâlnit începuse războiul religiilor
și pentru mine vorba nătângă a lui malraux a fost foarte demult
voi spune că de mai multe ori am vrut să mor
dar în mine a devenit activă o forță inexplicabilă
cu mult mai puternică decât tot ceea ce știam despre mine
în împrejurări limită nimeni nu
mult timp nici nu am văzut-o pe fiica faraonului
până într-o duminică aprinsă de culoarea deznădăjdii
dintre piramide de fum și de ceață
ieșise după mine să jucăm ping pong
eu eram mult
fluiditatea răului ca un strigăt de victorie
îndepărtându-te de orice lume
trăiesti printre sfere cu dinți
ziua începe dezvoltând
forța concrentrică a îmblânzitorilor de destine
l-ai
te caut pretutindeni
să-ți spun cum te-am zărit
la marginea comunismului
acesta nu este un bocet al durerii universale
și nici un detaliu al morții colective
în trenuri cu lumini albastre
insuficiența femeii de a-și satisface bărbatul
neputința bărbatului de a-și urma orb
kharma
kamasutra
kundalini
zeița demonică a demonilor albi
învăluind trupul cu un șal
pe vremea aceea discuțiile se purtau în amvonul tristeții irespirabile
nu era foarte greu să urmezi trei facultăți dintr-o dată
condiția era să nu mori de pildă
la examenul cu g. călinescu de
independența româniei aproape
nici nu se mai negociază la fmi
banca mondială ue &comp
stau și –mă-ntreb pentru ce
și pentru cine au murit toți ai mei
identificați de mine crescând direct în
poeta vates
au scufundat
în mine
atlantida
în lumea
de ceară
omenirea
va veni
să-și ceară
iertare
pentru simplul fapt
de a fi vrut să-mi înfrunte
Fiul
lichenii & arborii
numai pătimirea eroului civilizator
epatează redundanța vremurilor
întotdeauna mai mult ale omului negru
decât ale omului roșu cum definește
orhan pamuk dragostea un roșu-aprins întins
era o zi obișnuită de miercuri
și în satul aramaic
în care ne stabilisem din lumea nouă
atinsesem starea de imponderabilitate
oameni cu simbrie
ca și cei fără simbrie
citesc poezii
sărmană românie
ai fi vrut ca demonii să-și ceară iertare
românia n-a fost polonia
nici vorbă de solidaritate
postmortem morții se uită la vecinii din pădurea roșie
la chipul râzând al lui
vei mai trăi până dimineață
lumea ideilor ți se va așterne înainte
ca un covor multicolor, mai mult roșu
pe care nu ai sperat niciodată să stai
vei încăleca armăsarul alb al tăcerii
dintre
as fi vrut să mă nasc în aceași zi cu rimbaud
să fumăm împreună opiul cel mai de preț
fără să -mi fie rușine
până când hamlet ar fi adus ierburile sublime
pe bicicleta extramundană a
trăiam la prezent și nu era loc de răspuns
în lumea fiarei să răspunzi după legea fiarei
te-am învățat să culegi iarba fiarelor
va fi și nu va fi
prea târziu
să te aperi
cu ierburi