avatar la sarcofagul fiicei faraonului

mult timp nici nu am văzut-o pe fiica faraonului până într-o duminică aprinsă de culoarea deznădăjdii dintre piramide de fum și de ceață ieșise după mine să jucăm ping pong eu eram mult mai bătrân decât ea dar apropierea norilor mi-a acoperit vârsta astfel încât acolo unde fiica faraonului arunca pietricica un munte de nisip se înălța între mine și lume se însera și am intrat în lumea faraonilor mai mult din întâmplare decât din curiozitate fiica faraonului mă duse-n încăperi cu sarcofage ale căror hieroglife sapiențiale nu le mai descifrase atent nimeni cu adevărat până la mine de acolo am plecat înspre mare pisici de mare se scăldau în ape regale înotau pe spate agale se uitau fără să clipească cum eu și fiica faraonului le voi lua geamandura dintre mine și lumea miturilor înălțând-o ca o pânză de cort în care se adăpostesc beduinii când nu mai apucă să invoce moartea dinaintea saharienelor în delta nilului curg hieroglife senine bărci pline cu verdeață hrănesc păsările-n zbor pe lungi troiene călătoare pe pământul încins de urgia faraonului e atât de cald încât între om și om se întinde numai pustiul galben ură și moarte