am plecat cu sorcova
pe malul gangelui la varunasi
să colindăm viii și morții
să creștinăm lumea
se apropia epifania
și mahatma gandhi trebuia să dea un răspuns lumii
să se pronunțe dacă
nici de sărbatori nu mai vorbesc cu prietenii
unii și-au trimis nevestele să îngrijească bătrâne paralitice în spania sau italia
de teamă că vocea mea seducătoare le-ar putea amenința
și le-ar
se apropia cu pași de felină hrănită
numai cu sângele unei herghelii de stele-nvinse
fără s-o știe
asasinii mei își pregăteau moartea ca naufragiu
pe insula pustie a șefilor de stat comunist și
mereu mi-am spus nu vei avea
bucurie mai mare pe fața pământului
decât să-ți vezi băiatul așteptând cu emoție
să-ți spună cum a luat primul 10 la ora de caligrafie
cum desenează el cele mai
măcar să termin această povestire
auzită de la mocanii ascunși în rogoz de frica împăratului
după răscoala lui horea cloșca și crișan
neamul meu s-a așezat peste mine
în straturi succesive și
nu înțelesesem prea bine
cum trecuse vara și încă o toamnă
fără să știu când ai să vii
cât va trebui să merg
până în miezul pământului
să nu mai treci pe lângă esența lucrurilor
totul
orașul fusese părăsit definitiv de cărturari
recitând poezie patriotică de 1 mai de 23 august de 15 iunie
în toate zilele nopțile și anul aproape mitraliaseră bunacredință
se adăpostiseră în
orașul s-a umplut de ciumă neagră
nuntașii crimei sapă galerii anaerobice
pentru morminte de faraon învins
în buzunarul surd al lui beethoven
nu mai găsești partitura pierdută
într-un prea
înaintam prin căldura neagră
imperiul roman de apus se retrăsese în mine
duminicile erau așteptate cu sufletul la gură
o să te plouă cu arbori și cu ramuri verzi
nu mai este loc pe
am observat
perfecțiunea nu există
am căutat să fac toate lucrurile perfect
până când am văzut cum crește
și se dezvoltă singurătatea
pe alei sculptate de zei
până când cioburile mi-au
el este aici și mă urmează
fericit surâde ochiul pineal sub ploaia măruntă
bogată de verde primăvară așa cum mi-a scris botticelli
el vine după mine teribil și năucitor
teribilă este fascia de
și eu am trăit sentimentul sărbătoresc al lumii
și am primit cu aplauze fiecare tiradă a omului sincer
fiecare zi avea aceeași culoare se mergea pe aceleași trotuare
pentru ca nimeni să nu
până la capăt am mers pe drumul lăsat mie moștenire de tatăl meu
pentru că eu am ascultat din pruncie muzica de harfă a sacrificiului sapiențial
mi-a fost dat să văd vremea miracolelor
melancolia mea de ieri par exemple
am vrut s-o umplu cu alte fapte pline de sens
să aflu dincotro vin și-ncotro mă-ndrept
însă nimeni nu a știut să-mi răspundă
dincotro vine și-ncotro
începuse la data prezisă cu precizie astrologică
de horoscopul gladiatorilor îngropați în arena trecutului
care mi-au furat bicicleta să facă naveta
între viața mea și circus maximus gravat
pe
poemul are structură sferică
ca și cum ar fi alcătuit din versuri concentrice
iată și pricina
începând de la al cincilea neam
arborele meu genealogic coboară la ginghis-khan
neîmblânzit de o
nu am văzut niciodată animale bolnave de streche
fugind de tot ceea ce le-ar fi putut vindeca
în schimb l-am văzut pe ioanid romanescu
pășind la socola precum platon
pe aleile din grădina
te așteptam
clipa brumată doare până la os
până la călcâiul lui achile
viața aproape se rupe
aproape se moare
nu poți muri fără mine
nu
zilele de peste patruzeci de dealuri
cu
orice patrie nu poate fi decât metafizică și ea se regăsește la intersecția de cărți ale morților egipteni mayași tibetani dezgropați în patria mea de cei
CD