orașul fusese părăsit definitiv de cărturari
recitând poezie patriotică de 1 mai de 23 august de 15 iunie
în toate zilele nopțile și anul aproape mitraliaseră bunacredință
se adăpostiseră în
orașul s-a umplut de ciumă neagră
nuntașii crimei sapă galerii anaerobice
pentru morminte de faraon învins
în buzunarul surd al lui beethoven
nu mai găsești partitura pierdută
într-un prea
înaintam prin căldura neagră
imperiul roman de apus se retrăsese în mine
duminicile erau așteptate cu sufletul la gură
o să te plouă cu arbori și cu ramuri verzi
nu mai este loc pe
am observat
perfecțiunea nu există
am căutat să fac toate lucrurile perfect
până când am văzut cum crește
și se dezvoltă singurătatea
pe alei sculptate de zei
până când cioburile mi-au
el este aici și mă urmează
fericit surâde ochiul pineal sub ploaia măruntă
bogată de verde primăvară așa cum mi-a scris botticelli
el vine după mine teribil și năucitor
teribilă este fascia de
și eu am trăit sentimentul sărbătoresc al lumii
și am primit cu aplauze fiecare tiradă a omului sincer
fiecare zi avea aceeași culoare se mergea pe aceleași trotuare
pentru ca nimeni să nu
până la capăt am mers pe drumul lăsat mie moștenire de tatăl meu
pentru că eu am ascultat din pruncie muzica de harfă a sacrificiului sapiențial
mi-a fost dat să văd vremea miracolelor
melancolia mea de ieri par exemple
am vrut s-o umplu cu alte fapte pline de sens
să aflu dincotro vin și-ncotro mă-ndrept
însă nimeni nu a știut să-mi răspundă
dincotro vine și-ncotro
începuse la data prezisă cu precizie astrologică
de horoscopul gladiatorilor îngropați în arena trecutului
care mi-au furat bicicleta să facă naveta
între viața mea și circus maximus gravat
pe
poemul are structură sferică
ca și cum ar fi alcătuit din versuri concentrice
iată și pricina
începând de la al cincilea neam
arborele meu genealogic coboară la ginghis-khan
neîmblânzit de o
nu am văzut niciodată animale bolnave de streche
fugind de tot ceea ce le-ar fi putut vindeca
în schimb l-am văzut pe ioanid romanescu
pășind la socola precum platon
pe aleile din grădina
te așteptam
clipa brumată doare până la os
până la călcâiul lui achile
viața aproape se rupe
aproape se moare
nu poți muri fără mine
nu
zilele de peste patruzeci de dealuri
cu
orice patrie nu poate fi decât metafizică și ea se regăsește la intersecția de cărți ale morților egipteni mayași tibetani dezgropați în patria mea de cei
dis-de-dimineață
don quijote și eminescu
au intrat în camera mea
și mi-au adus un balot de plută
toți prietenii mei se visau
marii privilegiați ai speciei homo poeticus
mai privelegiați
-nceput de ianuarie
stăteam la masa tăcerii de jad
incepusem a număra norii multicolori
dintr-o dată la masa tăcerii de jad
fiul generalului ridicându-se peste lunatece nopți
trase de
pentru mine se întrupează într-o persoană dragă mie
și altora mai vârstnici decât mine
căreia lumea-i spunea domnu buhuși
rugându-l uneori cu teamă alteori
fiecare luându-și inima-n
prietenii mei sihaștri au un laptop ultimul răcnet
și se uită la filme romantice din viața civilă
niciunul nu s-a oferit să-l schimbe cu al meu second hand
unii conduc bmw x5 alții mercedes eu
nu mă căuta tocmai acum
când cad pe covoare
nu mă pipăi și nu mă săruta
când sunt palid
și vara apune în munți…
nu mă plânge, nu mă plânge
când sunt cu zamolxe cel orb
nu-mi adu sarea
înainte de a da un răspuns morții
încerc să-mi definesc melancolia
simt cum o pană de pasăre preistorică
mă atinge pe frunte și un animal
căruia îi este teamă de mine
se retrage în spatele
CD