povestire de la prisaca lui euthanasius

măcar să termin această povestire auzită de la mocanii ascunși în rogoz de frica împăratului după răscoala lui horea cloșca și crișan neamul meu s-a așezat peste mine în straturi succesive și irepetabile cu trei sute de oi cu lâna de aur niciodată tunsă niciodată văzută totdeauna băndăceștii au fost cei mai harnici primii oameni de pe pământul de cheatră au scos apă din cheatră seacă și au dat de băut oilor cu lâna de aur din ugerul oilor a curs lapte și viața s-a prelins ca mierea pe buze de copil răsfățat o basarabie cu săbiile în teacă a umplut până la refuz o biserică părăsită și neterminată carne din carnea Lui nu se prăpădește se sporește cu o suliță romană se adâncesc rănile pentru toma îndelung ascuțită ca pentru ultima închinăciune se intră desculț umilința înțeleptului te învață rostul tău pe lume și taina de a nu fi singur când frate cu frate e mult prea departe și munte cu munte se întâlnesc pe drumul ecclesiastului toate-s vânare de patemi și suferința lor nespusă-n vântul călduț de la prisacă în lumea ideilor pure albinele sunt copia lor imperfectă de vreme ce sunt albine care pradă viața mea este de nejefuit singura mea înțelepciune se află pe câmpiile lui euthanasius el tunde oile cu lâna de aur și nu o vinde ca iuda euthanasius este veșnic prisaca lui așteaptă moartea vicleană și o învinge