raport către mihai eminescu

orașul fusese părăsit definitiv de cărturari recitând poezie patriotică de 1 mai de 23 august de 15 iunie în toate zilele nopțile și anul aproape mitraliaseră bunacredință se adăpostiseră în șepci de milițian securist eminescu legionar comunist unionist râzând și plângând zoe dumitrescu-bușulenga avea o voce tresăltândă einstein descoperise teoria relativității mai înainte dar n-a vrut s-o spună uimit urcase în ceruri și coborîse pe o stea nevăzută la ipotești ascuțindu-și auzul partidul comunist se afla deja acolo pentru omagiu la muzeu scaunele erau perfect așezate călare pe un dromader alb vizita președintelui tovarăș speriase vestul sălbatic se omagia orice frunzele melcii dealurile din comuna primitivă voievozii pe care nu-i văzuse nimeni buricul pământului era în românia și tot aici a și rămas toți erau lăudați dar mai cu osârdie răposații pentru că eram singurul din oraș care cumpărasem tomul cu scrisul său subțire ca laserul petru creția mi-a scris o dedicație mai lungă decât istoria literaturii române eminescu plecase și petru creția și noica și al.oprea și alții și alții