Să nu mă-ntrebi
Să nu mă-ntrebi de unde vin. M-am dezlegat de-o lume-n care mi-au pus pe suflet chip străin și-atunci am împietrit în sare. Să nu mă-ntrebi de neagra ceață ce izvorând din gene suie pe frunte
CACasandra Marilena Adamjumătatea mea roșie
ca atunci când joci baba oarba și trebuie să ai ochii în vârful degetelor confundam mereu pereții cu ușa odăii în care aveam șifonierul, în debara schiuri visând la zăpadă și un sertar cu
CACasandra Marilena Adamamnezie
e frig si nu știu cine îmi pune o haină pe umăr apoi glasul acela, tot timpul glasul acela „trezește-te, trenul a obosit așteptându-ne în gară între timp au dat pomii în floare\" e primăvara?
CACasandra Marilena Adamlumină și beznă
străină, ca-ntr-o altă țară ca și cum n-aș fi fost aici niciodat’ doar în visul… sau coșmarul ciudat în care-mi pierdusem bagajul în gară… nu cred că am trecut prin toate acestea… că m-au
CACasandra Marilena AdamDegete de dor, aproape
Degete de dor aproape că le simt trecând pe pleoape lunecând fugar spre frunte, dor adânc de lumi rotunde, cu surâsuri și ochi mari în ceas tainic ce ascunde herghelii de cai hoinari galopând
CACasandra Marilena Adamla naiba, nu plâng
O, Doamne, cu ce vise călătoream nu demult vase de lux cu strălucitoare lumini erau visele mele lunecând spre exotice insule, edenuri, magnifice răsărituri, corăbii cu vele umflate de vânt
CACasandra Marilena Adamsă trec în adăpostul de lemn
să trec în adăpostul de lemn, îmi spun că trebuie să trec acolo unde nu mai simt bicele ploii acesteia - viața tu ști, arde, taie în carne, nu spune că nu ști văd șuvițe de sânge amestecate cu
CACasandra Marilena AdamIntre oglinzi paralele
Între oglinzi paralele mă zbat luptând cu o mie de chipuri toate-mi repetă neîncetat aceleași tertipuri Din ele, sardonic, cinicul mim mi-arată o mie de fețe râzând încântat de talentu-i
CACasandra Marilena AdamBunul meu e în ierburi
Iartă-mă, bunule, că nu am știut întotdeauna câtă lumină e-n tine adevărată lumină din lumină deși greu viața apăsase cu două războaie și cu singurătate cu degete aspre întorceai atât de subțiri
CACasandra Marilena Adamintre plus minus infinit
aș fi vrut să spun că lumea doarme cu vise frumoase, cristi, nu e așa o mulțime de ochi se închid alții nu privesc te privesc ne privesc fac disecții până la organele pompatoare de sânge pe care
CACasandra Marilena AdamPe-altarul sacru al artei..
O, biată ființă tristă, s-a pus pe tine preț, un premiu pentru aedul ce-ți pune tragedia ĩn proză sau ĩn versuri: cum suferă mândria când nu mai ești ca bradul și capeți doar
CACasandra Marilena Adam