Să nu mă-ntrebi

Să nu mă-ntrebi de unde vin. M-am dezlegat de-o lume-n care mi-au pus pe suflet chip străin și-atunci am împietrit în sare. Să nu mă-ntrebi de neagra ceață ce izvorând din gene suie pe frunte amară. Lanț de gheață aveam la gleznă și-n mâini cuie. Am să te rog să nu asculți daca în somn mă zbat și strig. Răniți azi pașii mei desculți abia s-au smuls din lumi de frig. Îți spun atât: să-mi duc în larg corabia captiva-n stânci, m-am frânt, legată de catarg, și-am invocat furtuni adânci. Liane aspre prinse-n păr sunt singure martor tăcut la prețul dat pe Adevăr. Să nu mă-ntrebi cât a durut.