jumătatea mea roșie

ca atunci când joci baba oarba și trebuie să ai ochii în vârful degetelor confundam mereu pereții cu ușa odăii în care aveam șifonierul, în debara schiuri visând la zăpadă și un sertar cu nimicuri purtate o zi, la vederea cărora semafoarele se fac verzi (enervante nimicuri pentru jumătatea mea albă, în timp ce jumătatea roșie mă privește tăcută și devine de sticlă) iubiți-vă, le-am spus moliilor, lăsându-le într-un Eden de mătase, și-am ales blugii, (mama și-a dorit mereu să fiu băiat) în oraș deseori era sărbătoare pe drum se-oferea vată de ceață (ziceam că e vată de zahar).. se întâmplau chiar minuni ca atunci cand se arcuia pe cer surâsul lui Dumnezeu și începea să aibă culoare starea aceea imponderabilă de.. iar eu zâmbeam mulțumesc, nu, spuneam eu mulțumesc! spunea jumătatea roșie, făcea bucuroasă o piruetă și plătea cu nasturi colorați într-o seară a venit un călător, ne-a vorbit despre facerea lumii în etape, ce chestie! plăteam fiecare etapă, moneda de schimb: nasturi roșii în final ne-a spus că pentru el lumea e aproape perfectă am râs deși din colțuri pândeau umbre de frig atunci am strâns mai bine paltonul pe mine, am hrănit motanul, buldogul și pasărea liră apoi le-am lăsat libere (jumătatea mea roșie a plâns și a zgâriat) era un fel de primăvară nebună...