Poezie

glaciațiune

...

1 min lectură·4 iulie 2007

Mediu

mi-e teama, ia-mă in brațe, tine-mă strâns, vezi?

plouă iar, plouă mereu,

parcă plouă de o sută de ani

în întunericul greu simt cum sticlesc ochii și colții dușmani

mi-e frig, am vegheat toată noaptea, păzitoare de foc și a somnului tău

și îmi pare

că-n vis ii strângeai pe toți la un loc,

să pornești vânătoarea cea mare

focul pâlpâie–n vatră nici înalt, nici mocnit

ploaia-i de gheață, iar vor fi sacrificii

să înduplece lumina care, nu știu, a murit?

sau tace la marginea fricii din mine, știi?

n-am mai pus ofrande în foc, n-am tăiat ultima capră, nu am ars grâul

de aceea vor spune că zeii ne privesc crunt și se-ascund

trimit frigul ce ne-gheață copacii și râul

trimit zăpada, pier animalele-n văi, fug alungate de gerul

cel aspru, dă-mi câțiva zei mânioși, furia lor s-o înjug

să ar cu ea pământul tare ca fierul

dar zeii-s departe, fac ospețe în munți

au carne și focuri înalte,

blănuri moi, peșteri calde

noi, aici.. tăcerile acestea,

mi-e teama și frig

ia-mă în brațe, căldura ta să învingă

toata spaima din mine, ține-mă strâns, am visat

că o mie de ani o să ningă…

002.745

Casandra Marilena Adam. “glaciațiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/casandra-marilena-adam/poezie/1734591/glaciatiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.