glaciațiune
mi-e teama, ia-mă in brațe, tine-mă strâns, vezi? plouă iar, plouă mereu, parcă plouă de o sută de ani în întunericul greu simt cum sticlesc ochii și colții dușmani mi-e frig, am vegheat toată
CACasandra Marilena Adamre_volta
desenezi frigul în aer cu degete arse de râs * nu te voi opri nu sunt icoană nici fântână potolind setea roșie * de ești casant am să te adun cioburi și plumb * al
CACasandra Marilena AdamAzi nu știu dacă mai ști
Azi nu știu dacă mai ști, - făcut-am subtila rocadă - era demult, într-o zi, cădeau pene albe pe stradă.. Ningea peste ceasuri târzii cu gânduri bolnave și-amare, cădeau stele aspre, pustii nu
CACasandra Marilena AdamE timp pentru miracol (rondel)
E timp pentru miracol și nu se mai amână, azi a crescut un lujer de floare în pustiu. Nu crezi ca e posibil? Pe orb îl iau de mână „Hai, pipăie-i tulpina, să simți că este viu!” Prima poruncă-a
CACasandra Marilena AdamCând vin năluci albastre
Când vin năluci albastre ademenind departe din orele tăcute de insomnie grea un nu știu ce mă cere.. și nu știu ce mă-mparte în gândul de-a rămâne și setea de-a pleca.. Și ajungând pe țărmul cu
CACasandra Marilena AdamLetargie
Un cer de vară, tulbure și cald șopârle lenevoase în smarald și peste drumuri umbra, ca un fald. Asfalt topit, pe stradă numai gropi, primarul e blagoslovit de popi un dor tâmpit tot numără la
CACasandra Marilena Adamde ce femeile astea..
eu sunt mai aproape de moarte, mi-ai spus pierdut în rugini și-n apus prea adânc în pământ răsfirând rădăcină dacă te primesc aici, în casa aceasta cu urmele insomniilor mele-n cești de
CACasandra Marilena AdamDoamne, m-ai făcut din sare..
Doamne, m-ai făcut din soare apă, piatră, aer, foc, adunate la un loc de noroc sau întâmplare Plâns ascuns tăcut, mă doare vinovatul fără vină, când pui neguri pe lumină Doamne, mă zidesc în
CACasandra Marilena AdamAm tot vârtejul acesta aici, trecătorule
Am tot vârtejul acesta aici, trecătorule Iar va trebui să suturez răni răni în forma stelei radiante dintr-o fereastra crăpată lovita de piatră ce-am să mă fac cu atâtea fisuri de tăcere și
CACasandra Marilena AdamȘi poezia astfel mi-a zis:
lasă-ți deoparte podoabele nu îți sunt de folos vino doar în numele Adevărului și mai ales sfâșie toate dantelele, scoate-ți brățările, inelele, șterge-ți de pe buze rujul, curăță-te de
CACasandra Marilena AdamMi-au dănțuit în juru-mi și muze și satiri
Mi-au dănțuit în juru-mi și muze și satiri în nopți de lume rupte halucinante hore dezlănțuiri flămânde născute să devore din caierul luminii tăcutele-i sclipiri.. M-a fermecat magia albastrelor
CACasandra Marilena Adamcu palmele deschise
Dă-mi cămașa ta, cea aspră, eu am să-ți dau în schimb pantofii, un timp am să umblu desculță. De ce ai face asta, mi-ai spus, aici sunt atâtea pietre ascuțite, ele cunosc doar gustul
CACasandra Marilena Adaminsomnie
tac, rup din gânduri, las din ele-o fărâmă plec repede, tremur, nici nu vreau să mai știu câte oarbe statui în nisip se dărâmă, câte palide vise cer lumina târziu. tac, treci prin sânge,
CACasandra Marilena Adamcând timpul ne pândește ca o fiară
n-aluneca în veșnicii de umbră într-al clepsidrei mișcător nisip ne manevrează-un un clown fără chip cu hohot straniu sau cu voce sumbră dă-l naibii… și mai bate-mi în ferestre lovind cu
CACasandra Marilena AdamEu, din tristețea iernii..
Lipindu-mi fericirea ca pe o vază spartă cu cioburi, spun adesea că truda-mi e deșartă căci zilnic văd același tăcut și obsedant tablou în alb și negru... plus griul dezolant. Aproape nu-mi
CACasandra Marilena AdamOchii, puntea prin care
Ochii, puntea prin care intru și călătoresc în peisajul din tine, ochii, o mulțime de ochi în jur, ochi care mângâie, ochi care dor ochi ca o lamă de pumnal și ochii fereastră deschisă
CACasandra Marilena Adamcelui bun
Stai liniștit, taci stai cuminte acum nu spune nimic așteaptă încă un pic așteaptă lasă-i să vorbească pe toți aceștia care au venit în fața ta întâmpinându-te cu lapte și miere și zâmbete
CACasandra Marilena AdamFara titlu
Tu umblai aiurea înjurând asfaltul crăpat pe față încă cu urmele nopții pierdute pe net eu te potoleam încet, în timp ce tu spuneai că Marele Canion se mută la noi în oraș sau primarul e un
CACasandra Marilena AdamÎnvaț mereu
Învăț, mereu trebuie să reînvăț dimineața să merg din nou, să nu cad amețită de înocența luminii fecioare. Mereu, când evadez dintre ziduri și aer cu miros de asfalt, reînvăț echilibrul,
CACasandra Marilena Adam