Poezie
Eu, din tristețea iernii..
versuri pe rime date
1 min lectură·
Mediu
Lipindu-mi fericirea ca pe o vază spartă
cu cioburi, spun adesea că truda-mi e deșartă
căci zilnic văd același tăcut și obsedant
tablou în alb și negru... plus griul dezolant.
Aproape nu-mi mai pasă de-acel străin pedant
care m-a pus sub lupă și a făcut o hartă
cu piscuri și abisuri și mi-a numit-o soartă,
un labirint prin care alunec ezitant..
Aproape nu-mi mai pasă că gust de aguridă
sărutu-ți lasă-n urmă și greu plătesc tributuri
c-am îmbrăcat o clipă edenica hlamidă.
Dacă m-a nins pe suflet cu fulguiri de fluturi
de vină sunt strămoșii ce m-au voit sprințară,
eu, din tristețea iernii alerg mereu spre vară...
023.198
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Casandra Marilena Adam. “Eu, din tristețea iernii...” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/casandra-marilena-adam/poezie/224138/eu-din-tristetea-ierniiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CAmultumesc mult,Ioan Peia, da, e o poezica facuta pe rima data. la tema respectiva, adica rimele in cauza, am mai comis doua poezele:
1. Muza mea
Muza mea, o gură spartă
mă umple și mă deșartă
bântuită obsedant
de-ochiul lunii, dezolant
ca un critic grav, pedant
ce-mi indică ca pe-o hartă
câmpul liric. Asta-i soartă?
comit versuri, ezitant..
Muza mea, ce aguridă
cere foc și jar, tributuri
că-mi trimite nori de fluturi
să-i îmbrac, ca pe-o hlamidă
și-apoi pleacă iar, sprintară
pe la rude, c-am și-o vară...
2. Venerei (din Millo)
Discordie intre-o Troie viteaza si o Sparta
fiind, azi n-ai o mana, cea ce s-a-ntins desarta
spre-Olimp, dar trecu timpul perfid si obsedant
azi, vezi, sunt muti \"eternii\" si cerul dezolant...
La toga care-ti pica as spune chiar pedant
- cu arta ne releva a trupului tau harta-
s-antins, Orfeu zanatic, un calator prin soarta
si i-a desprins agrafa cu deget ezitant
nectar zeesc sa soarba... si-a dat de agurida,
indragostitii vesnic - vezi Shakespeare- dau tributuri
uitand cenusarese, vrajiti de o hlamida
nici nu mai stiu ce-i foamea, caci in stomac au fluturi!
Esti, Venus, piatra rece dar eu te vad sprintara
plutind prin cranguri albe cu roz de primavara.
Scuzele mele, nu am avut timp sa pun diacriticele, stiu ca la un com mai merge... dar poezia sufera...
Sincer, m-am distrat si nu canoanele rimei si ritmului imi par grele, sincer, cred ca versul alb e mult mai expresiv, cere mai mult simt al curgerii textului, al metaforei, o viziune moderna si.... versul clasic este frumos, evident dar e clasic. Multumesc de trecere
marilena
1. Muza mea
Muza mea, o gură spartă
mă umple și mă deșartă
bântuită obsedant
de-ochiul lunii, dezolant
ca un critic grav, pedant
ce-mi indică ca pe-o hartă
câmpul liric. Asta-i soartă?
comit versuri, ezitant..
Muza mea, ce aguridă
cere foc și jar, tributuri
că-mi trimite nori de fluturi
să-i îmbrac, ca pe-o hlamidă
și-apoi pleacă iar, sprintară
pe la rude, c-am și-o vară...
2. Venerei (din Millo)
Discordie intre-o Troie viteaza si o Sparta
fiind, azi n-ai o mana, cea ce s-a-ntins desarta
spre-Olimp, dar trecu timpul perfid si obsedant
azi, vezi, sunt muti \"eternii\" si cerul dezolant...
La toga care-ti pica as spune chiar pedant
- cu arta ne releva a trupului tau harta-
s-antins, Orfeu zanatic, un calator prin soarta
si i-a desprins agrafa cu deget ezitant
nectar zeesc sa soarba... si-a dat de agurida,
indragostitii vesnic - vezi Shakespeare- dau tributuri
uitand cenusarese, vrajiti de o hlamida
nici nu mai stiu ce-i foamea, caci in stomac au fluturi!
Esti, Venus, piatra rece dar eu te vad sprintara
plutind prin cranguri albe cu roz de primavara.
Scuzele mele, nu am avut timp sa pun diacriticele, stiu ca la un com mai merge... dar poezia sufera...
Sincer, m-am distrat si nu canoanele rimei si ritmului imi par grele, sincer, cred ca versul alb e mult mai expresiv, cere mai mult simt al curgerii textului, al metaforei, o viziune moderna si.... versul clasic este frumos, evident dar e clasic. Multumesc de trecere
marilena
0
felicitări și pași înainte!