CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Am să scot în evidență câteva construcții care mi-au plăcut:
și luna de gardă ca un abur de pâine fierbinte pe străzi
mușcăm din ciorchinele toamnei amar boabe vii
decibeli evadează prin ferestrele visului scurt și o mare de inimi
se mută în stradă cum în mare un munte
pulsează lumina în candeli păsări desprinse de aripi își scriu (pulsează păsări în candeli lumina desprinsă de aripi)
firește pe centru copacii par triști mult prea triști când tinerii pleacă
Am fost convinsă că acest text va fi câștigător. Stea.
și luna de gardă ca un abur de pâine fierbinte pe străzi
mușcăm din ciorchinele toamnei amar boabe vii
decibeli evadează prin ferestrele visului scurt și o mare de inimi
se mută în stradă cum în mare un munte
pulsează lumina în candeli păsări desprinse de aripi își scriu (pulsează păsări în candeli lumina desprinsă de aripi)
firește pe centru copacii par triști mult prea triști când tinerii pleacă
Am fost convinsă că acest text va fi câștigător. Stea.
Pe textul:
„Poem pentru niciodată" de Ana Urma
Recomandat0 suflu
ContextTipologii de oameni, felinare și bănci. - interesant, așa cum e redat aș putea citi și tipologii de felinare, bănci, deși e o frumoasă și clasică descriere. Îmi place ideea textului, despre drum, străzi. E un poem în proză mai mult, oricum îmi e indiferent cum ai făcut încadrarea, îmi place poezia în proză.
Strada își construiește realitatea după propriile sale dorințe surprinzând oamenii în ipostaze viu colorate.- cred că asta m-a atras la text, strada, ce și cum, completează oamenii, stă cu ei. Marea salmastră... plus o stea.
Strada își construiește realitatea după propriile sale dorințe surprinzând oamenii în ipostaze viu colorate.- cred că asta m-a atras la text, strada, ce și cum, completează oamenii, stă cu ei. Marea salmastră... plus o stea.
Pe textul:
„Ireversibil (1)" de Mondea Adrian
0 suflu
ContextÎmi place tot poemul, cap-coadă, cred că așa e când ai o idee și o duci aproape liniștit până la capăt. Singura observație e la ultimul vers, cred că ar fi fost suficient: încă un alt răsărit/ la o cafea pe boogie street, nu prea îmi sună bine se_savurează. Prima strofă cu orașul care curge în valuri de lavă albastră deschide o imagine foarte plăcută, evident, poetică. Aș mai scoate din context: pământul se contractă atunci ca o inimă îndrăgostită, vers din cauza căruia am revenit la poem să-i dau stea.
Pe textul:
„back on boogie street" de catalina marincas
0 suflu
ContextElena& Răzvan, mulțumesc pentru înstelare și păreri.
Pe textul:
„Poezia" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextȘi citeam și citeam și după cum îți cunosc stilul mă așteptam să faci rocada cumva. Poemul e format din două mâini împreunate, unde realitatea și ficțiunea se întâlnesc în mijlocul palmelor strânse. Fără doar și poate partea cu hoții de lumină care vin crăpături îmi place cel mai mult. Ultima strofă deasemenea, catedrala de spaimă din fiecare perfuzie. Însă nimic din toate acestea nu ar avea sens fără primele două strofe. Stea.
Pe textul:
„Salonul trei" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextAvând în vedere antecedentele dendențioase ale utilizatorului Radu Ștefănescu de la concursul precedent, plus aceste comentarii care perturbă și sabotează concursul de față, propun editorilor să acorde nivel -20 pentru utilizatorul sus menționat.
(a sabota - a împiedica bunul mers al unei acțiuni, a frâna intenționat desfășurarea normală)
(a sabota - a împiedica bunul mers al unei acțiuni, a frâna intenționat desfășurarea normală)
Pe textul:
„Concurs de poezie - "Toamna 2015 - agonia.ro"" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
ContextMultumesc Anghel Geicu, toboganul este instalația de care avem nevoie mai des.
Pe textul:
„Așa a fost să fie..." de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextCitisem de ieri poemul. Am revenit pentru câteva expresii care mi-ai plăcut: animal întunecat(este ceva de mai bine nu vezi), pleoapele de fontă (nu de alta dar cunosc greutatea). Primul vers sună ca un verdict, ca o literă de lege, cu care de altfel sunt total de acord:):) despre iubire să nu scrie trădătorii. Noaptea care se lipește și devine piele, inerenta apropiere, să primești întuneric și să devii lumină. Repet: să-mi dea întuneric și să devin lumină, nu știu ți-ai dat seama... Stea.
Pe textul:
„despre ceea ce nu se poate vorbi " de Neagu Raluca
0 suflu
ContextÎmi place epicul, spus simplu și natural.
Dacă aș fi în locul tău și as publica poezia i-aș schimba titlul în Două palme, pentru că pur și simplu acolo e esența ideii tale excepționale, mai mult de atât cititorul va fi puțin în suspans până spre final și se va întreba unde sunt palmele, până când le va vedea. Stea.
Dacă aș fi în locul tău și as publica poezia i-aș schimba titlul în Două palme, pentru că pur și simplu acolo e esența ideii tale excepționale, mai mult de atât cititorul va fi puțin în suspans până spre final și se va întreba unde sunt palmele, până când le va vedea. Stea.
Pe textul:
„Sticla de lapte" de Valentin Busuioc
0 suflu
ContextMulțumesc pentru că mă apreciați ca autor. În contextul primului dvs. comentariu, citat: dacă acest text este câștigător, oare cum sunt celelalte?!..., când v-am răspuns mă refeream exact la textele din concurs să le citiți.
Pe textul:
„6.22" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextElena, îmi pare rău că nu am fost la înălțimea așteptărilor tale, probabil că ar fi bine să citești și restul poemelor, te-ai îmobogăți în acel fel de care ai nevoie.
Răzvan, abordarea comentariului e făcută în maniera ta inconfundabilă, e foarte important să ai un stil anume, al tău, să fii repede identificat, asta face diferența, ai observat bine casarea:):)
Vă mulțumesc pentru păreri.
Răzvan, abordarea comentariului e făcută în maniera ta inconfundabilă, e foarte important să ai un stil anume, al tău, să fii repede identificat, asta face diferența, ai observat bine casarea:):)
Vă mulțumesc pentru păreri.
Pe textul:
„6.22" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMă bucur să găsesc încă un text interesant, demn de citit, care a participat la concurs, se vede seriozitateape pe care unii utilizatori au acordat-o concursului, ceea ce, evident, e și cazul în speță. Poemul debutează destul de în forță, cuvântul brici, are ceva anume, atunci când îl auzi îți îngheață sângele, cel puțin așa l-am perceput, comparația cu pricina e destul de halucinantă, și regret că nu pot scrie așa, fericirea e un brici făcut din altă carne, e memorabil. Pupilele care umblă tăiate pe mâini e de-a dreptul psihedelic, ploaia picură din podul palmei, o imagine foarte bună. Nu am să mai scot din context, voi lăsa cititorii să se bucure de acest poem compus în vis. Stea.
Pe textul:
„un punct în albastru" de Andrei Forte
0 suflu
ContextAm să încep cu sfârșitul pentru că versul final m-a făcut să revin pe text:
"într-o rugă atât de curată și de subțire
ca un fir de iarbă"
E fără cuvinte, doar simți, numai trebuie să explici.
Textul e lucrat, se observă cum ai calculat ca totul să pară frumos și ordonat, are o disciplină anume, dacă pot spune asta.
Nu pot să nu spun nimic și despre: singurătatea - uniformă de mort, pântecele înverzit al dimineții, figuri de stil interesante. Ceea ce, paradoxal, reproșez textului, e delicatețea, suavitatea, mă așteptam ca la vicleniile toamnei să fie și puțină furtună: Stea.
"într-o rugă atât de curată și de subțire
ca un fir de iarbă"
E fără cuvinte, doar simți, numai trebuie să explici.
Textul e lucrat, se observă cum ai calculat ca totul să pară frumos și ordonat, are o disciplină anume, dacă pot spune asta.
Nu pot să nu spun nimic și despre: singurătatea - uniformă de mort, pântecele înverzit al dimineții, figuri de stil interesante. Ceea ce, paradoxal, reproșez textului, e delicatețea, suavitatea, mă așteptam ca la vicleniile toamnei să fie și puțină furtună: Stea.
Pe textul:
„o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextEste un poem încărcat, se trece cu greu prin pădurea de foioase, se aud izvoare, păsări, mai sare un iepure, furnicile se urcă pe picioare, la fiecare pas se întâmplă ceva, e forfotă, nu știi unde să te uiți, ce să iei cu tine, unii găsesc aleea spre ieșire, alții se odihnesc în luminiș sau se poticnesc în mocirlă, cine desface căptușeala pădurii va da de un strat de cărămidă, se poate abandona sau se poate sparge, depinde ce unelte are fiecare, licuricilor le este somn și musai trebuie să fac liniște, să mă descalț și ies tiptil pe ușa din piept.
Mulțumesc tuturor pentru timpul acordat, pentru voturi. Observațiile primite sper să se facă resimțite pe viitor, voi mai tăia din lemnele uscate, comparații, metafore, liane, astfel încât să se respire mai bine în poezia mea.
Mulțumesc tuturor pentru timpul acordat, pentru voturi. Observațiile primite sper să se facă resimțite pe viitor, voi mai tăia din lemnele uscate, comparații, metafore, liane, astfel încât să se respire mai bine în poezia mea.
Pe textul:
„6.22" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMultumesc pentru voturi Si Eugeniei pentru organizare. Atunci când nu te mai aștepți se întâmplă...
Pe textul:
„Concurs de poezie "Vara 2015 - agonia.ro"" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
ContextMultumesc pentru comentarii, sugestii si pentru instelare. Se pare ca poezia din concurs a fost apreciata.
Pe textul:
„Pentru altă zi " de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMultumesc pentru apecieri.Stratul dumnezeiesc pare a fi un altfel de eu care zace latent pana cand...
Pe textul:
„Pentru altă zi " de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextIoan, Haha X 10, de resurse nu duc lipsă, am mediu propice, bine că ai avut răbdare să treci prin sită fiecare vers/idee, chiar am murit de râs când am citit, și finalul reușit, oarecum o inversiune, de reținut. Mulțumesc pentru parodie, mulțumesc și editorului pentru recomandare.
Pe textul:
„Fără tine aș fi un pământ oarecare" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Contextapa de ploaie nu mă va face mai bun
oricât aș sta eu descheiat la cămașă
Începe grav poemul și se termină pe un ton destul de glumeț, cumva la categoria să facem haz de necaz. Revin din nou la primele doauă versuri pentru că nu vreau să-mi scape prea ușor dintre degete și spun că imaginea e nemaipomenită. Uite că dau de pește în poemul acesta, de-o lebădă, de-o moarte, toate cu un rost. Stea.
oricât aș sta eu descheiat la cămașă
Începe grav poemul și se termină pe un ton destul de glumeț, cumva la categoria să facem haz de necaz. Revin din nou la primele doauă versuri pentru că nu vreau să-mi scape prea ușor dintre degete și spun că imaginea e nemaipomenită. Uite că dau de pește în poemul acesta, de-o lebădă, de-o moarte, toate cu un rost. Stea.
Pe textul:
„ciori într-un lan de secară" de Anghel Geicu
0 suflu
Context