Carmen Sorescu

poemul e f bun, incredibil, imi place cum ai inceput. nu citez decat f putin, as fi avut o singura obiectie, stai sa vad, citisem dimineata.deci, ranile, cicatricile e suficeint doar un substantiv, mai ales ca pot fi sinonime nu?
imi place inceputul:
nu te urăsc
sincer
poate pentru că nu te-am iubit suficient, de fapt imi place tot si mai ales idee cu pepenele:).
mcm

misterioasă în care vertebrele se mănâncă una pe alta
cu pofte de pictori înmuiați în var, e buna ideea cu vertebrele care se mananca intre ele ca niste roti dintate.

o istorie mitică despre cum se oprește timpul și nu se mai prinde de coadă
de talpă sau de pana căzută din aripă, versul citat e ca o gaura neagra in univers, multiple posibilitati niciodata cunoscute foare bine.

povestea în care te-am ascuns
mă cunoaște numai pe mine
eu asa as fi inceput, de fapt poemul are un efect kafkian, deci poti urma orice posibiliatate. mi-a placut.
mcm

am sa incep de jos in sus, pt ca finalul imi place cel mai mult, privirea in el/ea din afara, aburind, ingenios.
de asta îți spun/îmi place să te văd/din afară/să nu port ochelari/să nu stau la geam/aburind.cred ca apartine lui alice.

din 365 de femei apocaliptică e doar/una/și aceea ești tu.
365 zile/365 femei, o femeie pe zi, deci, apocaliptica doar una. cred ca apratine lui stefan, clar.
you’re my heart, you’re my soul, versul e din modern talking? poate ma insel, eu la ei m-am gandit.
ma gandesc la tine ca dupa un potop e muzica disco, adica aceea senzatie care iti ramane in timpan mult timp mai ales atunci cand e liniste.
prin urmare, mi-a placut.
mcm

fiecare paragraf este original, pe alocuri usor ironic, usor amuzant, atat cat sa-i vina bine textului. uneori grav dar nu greoi, grandios dar nu emfatic, curajos dar nu temerar.
ar trebuie sa citez multe randuri, ma opresc doar:
respirtia-fandoseala optionala,poarta e dreapta tu esti oval,

ceea ce a început ca un turnir a devenit abonament. e bun de motto.

repede mai trebuie să mă separ. dacă anunț că mă sinucid mi-e frică că îmi va fi prea jenă să mă răzgândesc. umblu.am obs ca dupa fiecare paragraf ai venit cu o expresie f scurta/transanta, de ex:servesc rece, umblu,sunt straveziu, mi-e frica, radical. original.

e trist că nu cred în reîncarnare. trebuie să mă sinucid live. încă îmi place de mine...
un text de multe stele.
mcm

Supraviețuitorul în lipsa cerului crește monstruos, imi place cum debuteaza poemul, daca cerul lipseste, hai sa facem unul exeprimental, sa vedem ce iese:)

apoi:Dar tot așa se dizolvă:strânge ceață în pumn cât un strugure/și lumea din jur începe să bâjbâie după numele său.

strange ceata in pumn cat un strugure, e deosebit.
definitia din titlu:durerea-vas fara toarta,la fel, nu caut sa gasesc un sens, sau o logica, nici nu trebuie, cand ai un poem in fata, ai doar un poem si te-ai hranit suficient.
mcm

felicitari ptt carte. coperta e f reusita, imi place strada ingusta si veche. poemele probabil mai sunt postate aici, dar nu-i nicio problema, mai ales ca lansarea e sambata, voi putea lua cartea direct de la autor.
mcm

mă simt ca în filmele mute/lipsit de culoare, imi place versul, mai ales ca am si eu un vers \"prin tine vad filme surdo-mute\", cred ca prinsesem aceeasi idee ca tine.
da, lipsit de culoare, asa e.
apoi:chiar și tancurile/trec pe lângă mine cu delicatețea unei frunze, aici este tot o lipsa a contactului cu realitatea, in genere ador lipsa de contact cu realiatea.si mai imi place cum tragi luna tarash dupa tine.
mcm

AMP,
un labirint intr-o piramida, multe incaperi, mereu ma mult in alta, mereu descopar ceva nou.iesirea poate o stiu dar deocamdata am de explorat lumi noi, nebanuite, campez pt o vreme sa vad ce descoperie stiintifica aduc la lumina.
ioan-mircea,
era si momentul sa vii, aproape ca intuiam, ma bucura trecera ta. pasajul selecat face parte dintr-un poem mai lung.
victor,
concluzie la un poem, concluzie la un stil. si maine am trec in alta camera si tot asa, ca o sheherezada mereu am ceva de spus, de gasit. am un proiect de carte, la o editura la iasi,unde am mai publicat niste poezii, deocamdata stagnez, mai astept.
va multumesc si va mai astept
mmc

de la sentimente bolnave, liniste la nerabdarea goală precum foamea ce paralizează(sangele), aici mi-a placut cel mai mult.
mmc

frumos poemul de la inceput la sfarsit.

tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului, ideea aici e ca acest cutit nu ajunge pana la acel\"tu\",el incepe unde se tremina cutitul, si mi-ar placea sa cred ca se afla la capatul cu lama nu cu manerul.versul acesta mi-a placut cel mai mult.
singura obiecte o am la \"plebei simpatici\", mi se pare putin nu fortat, dar parca peste mana.
si finalul reusit:
poate de aceea nu fac cumpărături pentru toată săptămâna
nu știu niciodată ce poftesc a doua zi
mcm

multumesc pt clip, nu il stiam, muzica desavarsita ca intodeauna. puteai sa atasezi la poem videoclipul. e destul de greu de scris despre un dervish. ai facut-o tu, parca si eu aveam un vers pe undeva ceva de genul\"in dansul lui exatatic si nebun\", nu mai stiu exact.
mcm

mihai,
a fost dificil poemul dupa cum vezi, ninsoare, vant, temperaturi f scazute, fara oxigen, bine ca ai rezistat si tu.
ai ales un fragment bun, putea ramane asa, ce sa fac \"ma incurc iar in mine si pasii mi-i vand pe mai nimic\", ca sa raspund printr-un alt vers.
mcm

scrie epigrame Abel
in timp ce pe Babel
ofranda gratiei
legea compensatiei

mcm

textul e inspirat, povestit bine, dar la titlu puteai sa fii mai original.
mcm

http://www.youtube.com/watch?v=Jeca3isOoW4
sper sa iti placa.

referitor la poem ar fi fost bine sa scrii mai mult, mi-a placut cel mai mult:
o mână iubire
cealaltă moarte
cum spune si in videoclip, o mana spre cer, cealalta spre pamant.
singura observatie este la \"dervis rotitor\", mi se pare pleonasm.
mcm

incep cu mirosul de ghimbir care da o aroma placuta poemului.
imi place linistea si nemiscarea redata aici:
să nu miști
să nu respiri
să nu stârnești sunetele.
am o prietena japoneza, care e inebunita sa faca ceremenialul ceaiului de cate ori o vizitez, varianta scurta evident.
mai remarc:le învățăm să cadă să se ridice să moară
până își simt pe buze chipurile și numele
ai surpins bine si armonis, singura obeservatie este acolo la alfabet, nu prea merge in context, poate silabar sau caractere.
mcm

din pacate facusem o piramida, dar cand am postat numai asa apare textul, in forma care o vezi, altfel nu intra. am sa las asa.considera randurile lungi niste valuri din groapa marianleor:):)
:)
mcm

corina,
inteligentaa ideea, asezare in pagina, recunosc nu ma gandisem, am sa postez asa, cum ai facut tu, daca mi-ai sugerat.
victor,
am sa revad ma afund in viscerele tale, ai drepatate, taie din efect, devine explicit.
ma bucur ca am prieteni cu remarci constructive si pe viitor mai astept, oricand binevenite.am sa modific.
va multumesc.
mcm

serban
parfum culoare sunet se-ngana si-si raspund, ca sa raspund in trend cu tine.
un urcus greoi, o cadere libera. multumesc pt poemul postat.
corina&carmen,
va raspund impreuna pt ca aveti aceesi idee.
eu incercasem o cadere brusca/pasionala/un fel de body jumping cu franghia rupta. am incercat o cadere in trepte, nu stiu daca e intocmai, pt ca eu vad in alb-negru, da-nu, deci in trepte mi-ar atenua/amortiza shocul.
deci, postez aici ce mi-a iesit, am sa mai revin asupra textului:

locuiesc în tine de când m-am născut/ azi am să plec/ nu voi lua cu mine nici vase de aur/ nici crâmpeie din inima ta/ am să plec așa cum se pleacă dintr-o piramidă/ cu inscripțiile pe mâini/ rezistente la furtuni de nisip/adaptate perfect la singurătate/ de pe zidurile tale voi decoji doar iubirea/ doar secole în rucsac/ voi lua totuși o torță/ să trec de labirintul mâinilor care m-au ținut sechestrată mii de ani/ ca pe pe o insulă imaginară/ fără aer/ fără la identitatea mea/ îti vedeam seara apusul cum cobora alene prin oasele/ dar niciodată nu am putut să-l atig/ deși îmi spuneai mereu că este al meu/ nici nu știu să merg/ dar voi îvăța pe drum/ scarabeii mi s-au strecurat prin cuvinte/ au devorat toate ferestrele/ ochiul tău e mat/ am găsit prima treaptă/ e ușor de acum/ fac primul pas/ am deschis câteva uși secrete/ care duceau tot la inima ta/ mă împotmolesc în mine/ vreau să mă odihnesc/ podeaua se crapă/ cad în alt secol/ mult mai aproape de adevăr/ oglinzile înșelătoare reflectă doar un trecut tumefiat/ străbat labirintul spunând blesteme/ versetele mă dor/ mă apasă pe umeri ca un cer obosit, plin de sânge/ mă rog în genunchi/ și lumina apare

va multumesc si va mai astept
mcm

un poem ca un medalion cu o efigie pe amsura.

ca tu sa ințelegi
trecerea timpului
bate atât de des
gongul in turnul de alături

gonul din tine bate ca un ceas bilogic.
mi-a placut.
mmc