Locuiesc în tine

e ciudat pentru ca am impresia ca acest poem e un deja vu. si eu am ametit prima data cand am fumat gitanes + ca am un tatuaj exact pe gamba stanga. eu cred ca aici e vorba de metacomunicare.
cel mult mi-a placut istoria vagabondajului in inima, sa dormi pe unde apuci, la umbra unei vene sau sa te plimbi fara niciun scop pe o artera.
la fel de amical ca acum doi ani

frmoasa aceasta excursie pana in gamba celuilalt.
ma las ametita de cuvintele tale si
ce-as mai fuma acum o Gitanes sa uit de calatorii-dispersii-treceri
pana in inima lui

multumesc
angela

în orașul tău, cu gândul la un poem de-al meu în care spuneam că nu mai plec de mult în călătorii,pentru că orașele au aceeași arhitectură.
citind poemul, însă, cred că m-am înșelat. fiecare iubire are o nouă arhitectură. cu drag, cezara.

AMP,
:)mie imi plac similitudinile pe care le gasesti mereu.se poate scrie o istorie a vagabondajului prin celalalt,uite e o idee.
angela,
trebuie sa recunosc ca tigara gitanes am fumat-o acum 10 ani, cred, si uite ca mi-a ramas in subconstient senzatia de atunci pe care am repus-o in alta forma.
cezara,
imi amintesc poemul tau, este curios, si stii de ce, pentru ca tu scrii versuri putine intr-un poem care sunt retinute usor, asa intr-o increngatura de figuri de stil retii putin, cel putin in cazul meu.
va multumesc si va mai astept
mcm

o clipă cât un fum
am alunecat literă în praful cărărilor
din mine spre tine
era doar o dungă cenușie
roasă

prea multă lumină se oprise
între buzele răsfrânte
miraj dialog
întrerupea sacadat monologul
din pereții de sticlă

acoperișul dizolvat
în implozia de sensuri
frângea între tâmple un zbor...

banalitate a simțurilor
trezite într-o vreme prea umedă
să păstreze... frumusețea
...plecase...

avea între pleoape frâiele lacrimilor
și...

am uitat!

un cerc etanș
- capac plat pe o bancă rotund părăsită
înșira frazele moralității...

stupidă intrare
fulgerată ieșire
din orașul cu un singur locuitor

tu sau eu...
niciodată noi...

mulțumesc,
Anne-Marie