Jurnal
siaj
,,în ce zi suntem? suntem în toate zilele, iubita mea\" (j.prevet)
1 min lectură·
Mediu
mi-a mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
și tu
o iubire cu gust
de rufă îmbrăcată în ger
ne va hrăni moartea
doar sufletele noastre
copaci goi sfiindu-se
vor împrumuta puțin sânge
din rădăcinile memoriei
0104.768
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cezara răducu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 38
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
cezara răducu. “siaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/1812305/siajComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDcezara,
evident că trecerea ta lasă o urmă, un semn, ceva care rămâne
în acest univers poetic, semnalat de domnul clin sămărghițan
\"o iubire cu gust
de rufă îmbrăcată în ger
ne va hrăni moartea\"
mă bucur c-am dat de acest filon
felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,
evident că trecerea ta lasă o urmă, un semn, ceva care rămâne
în acest univers poetic, semnalat de domnul clin sămărghițan
\"o iubire cu gust
de rufă îmbrăcată în ger
ne va hrăni moartea\"
mă bucur c-am dat de acest filon
felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,
0
CRcălin:comentariul tău va rămâne ca un siaj sângerând în memoria mea.atât pot să-ți spun.să mă ierți.cuvintele mele se sfiesc.
teodor:mulțumesc.tu luminezi de câte ori treci.
cu sfială,
teodor:mulțumesc.tu luminezi de câte ori treci.
cu sfială,
0
MDCezara, cuvintele mele pălesc în fața astrului agonic, dar tu știi că eu mă voi lăsa mângâiată mereu de aripile tale delicate care îmi ating cu poezie veritabilă sufletul.
\"În ce zi suntem? În ziua în care tu ai primit o recunoaștere pe care o meritai.
Cu mult drag, Maria
\"În ce zi suntem? În ziua în care tu ai primit o recunoaștere pe care o meritai.
Cu mult drag, Maria
0
MNAici ai scris cu o mână scoasă din sufletul tău de artistă și ai lăsat o lumină care o să topească zăpezile, îmblânzească gerul și iarna îndrăgostită și ea îți va dărui clipele meritate. Nu știu dar simt că versurile tale au încălzit atmosfera și o să avem o iarnă frumoasă.
0
DDmi-a mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
și tu
Limpede rostit...
imi amintesc de rufele inghetate pe sarma, mirosul lor de zapada
frigul si copilaria...
o jumătate de inimă
și tu
Limpede rostit...
imi amintesc de rufele inghetate pe sarma, mirosul lor de zapada
frigul si copilaria...
0
CRmarius:și tu să ai o iarnă care să-ți îmbrace sufletul de poet în lumină!
3D:mă uimești de fiecare dată.leit motivul poemului este mirosul de rufă înghețată pe care bunica o punea pe sobă. mirosul acela proaspăt, așa cum miroase o iubire nouă care-ți îngheață sufletul.
o iarnă de poveste pentru voi,
cezara
3D:mă uimești de fiecare dată.leit motivul poemului este mirosul de rufă înghețată pe care bunica o punea pe sobă. mirosul acela proaspăt, așa cum miroase o iubire nouă care-ți îngheață sufletul.
o iarnă de poveste pentru voi,
cezara
0
CRpentru cei ce stiu sa iubeasca definitiv suntem......în fiecare zi.
tu știi asta. și mai știi că iarna are gustul iubirii.
cu drag de cuvintele tale,
tu știi asta. și mai știi că iarna are gustul iubirii.
cu drag de cuvintele tale,
0
CSf mult imi place prima strofa.
apoi cum hranesti moartea, sa nu moara si ea, sa stea moartea in viata cum ar veni:):)
imprumutul de sange ca o tranfuzie poetica.
mcm
apoi cum hranesti moartea, sa nu moara si ea, sa stea moartea in viata cum ar veni:):)
imprumutul de sange ca o tranfuzie poetica.
mcm
0
CRmulțumesc pentru comentariu. să ne hrănim cu iarnă!
cu drag,
cu drag,
0
Pe Cezara Răducu o \"pândesc\" de demult să vină cu așa ceva. O simțeam de-a dreptul. Și apoi mi-era și foame de un text care să mă inunde. De la subtitlul atotsurprinzător ne așteaptă o incredibil de sensibilă, pentru zilele noastre, viziune a pluralității sentimentului de a fi.
\"Mi-a mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
și tu\", veți fi de acord cu mine, este de vis. Este o \"facere\" poetică ce se sustrage oricărui comentariu, oricărei explicitări, intrucât e o pulsație artistică ce-l saltă pe autor deasupra oricărei accepțiuni conjucturale pământești. Te oprești și îți spui \"asta e poezie\". Vorbim deja despre altfel de sfere, ce nu pot fi clar definite, decât printr-o simțire a lucrurilor în sinea lor, când acestea se contopesc, se identizează (am folosit acest termen ca să nu se ajungă la confuzia lui \"identifică\"), se stratifică într-o complementaritate a zilei cu o jumătate de inimă și apoi cu cel care este \"tu\". E o înlănțuire perfect logică, de vreme ce am trecut deja pe tărâm magiei poetice. Cezara a trecut pragul cel mare al Poesiei, nu neapărat acum, dar acum a dovedit-o cu prisosință. Și aici ar trebui să pun punct și să închei.
Dar nu o fac, deoarece mi-era sete de forma asta a lucrurilor. Poeta știe că există \"iubiri cu gust\" și iubiri fără gust. Că există o încremenire aidoma unei rufe reci și înghețate, rigide, sticloase, că există o moarte care te hrănește. Apoi, dacă te-apuci să scrii despre \"suflet\", te paște întotdeauna o mare prăpastie, gata să te înghită în melodramatism, dar Cezara Răducu, \"rara\" dacă-mi dă voie să mă joc, o evită cu o delicatețe de neimaginat: \"copaci goi sfiindu-se\". Iar ar trebui să închei.
Aceste suflete-copaci ce în loc de sevă au sânge, își \"cresc\" rădăcinile în soluri adânci, direct în \"memorie\". E zguduitor și cât un sequoia. Acum observăm și mai deplin \"stratificarea\" de care spuneam la început. Complementaritatea elementelor constitutive ale unei lumi ce se traduce \"univers poetic\". Căci ce este un \"siaj\" dacă nu un mic și delicat val, peste un mic și delicat val, peste un alt mic și delicat val, peste...?
Este recomandarea mea de astăzi, odată cu întreaga mea admirație.