Poezie
Despre limite și pasiuni
2 min lectură·
Mediu
astăzi există santinele la fiecare colț de stradă, nu le percepem cu ochiul liber
avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt
un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii
astăzi există un remediu pentru orice situație anacronică
stupefacția este și mai mare dacă ceri o pastilă a morții
ți se dă un rechin de plastic pe care te poți duce în larg
sau dacă ți se pare ilogic poți intra într-o librărie
de exemplu, la Carturești sunt pilule câte vrei
chiar pe parchet, dacă mergi încet auzi
cum plesnesc sub tălpi privirile mirate ale autorilor din raft
sau chiar ale clienților care sorb ceaiul faraonului
cu aromă de fum din hieroglife arse între pumni
încă o inovație incalificabilă, probabil Ramses ar mai porni
câteva bătălii pentru această redută
astăzi există un dig al iubirii, vezi, asta nu știai
din mine pleacă o punte îngustă sub care dănțuie o lume cu bocancii murdari
ultima treaptă e undeva în inima ta, acolo se aud pescărușii agitați
cum se hrănesc din stârvul ei
astăzi există un loc pentru inocenți
oricine poate desena pe Bulevardul Magheru cu o cretă albă un cerc în care să stea ca-ntr-o colivie
să privească nepăsător pietonii care trec prin el și nu-i simt tristețea
sub degete i se naște o corabie când plouă, atunci pleacă fără să spună un cuvânt
astăzi e o zi ca oricare alta, 22C, am motive, am pasiuni, cursa continuă
îmi vine în minte întrebarea din „Antimetafizica”, „Când ai obiectualizat prima oară cerul?”
când ai fost conștient de el sau când l-ai perceput ca pe un obiect, nu?
eu am un cer personal, îl țin în buzunar, când mi-e dor de tine îl scot și-i dau drumul
dincolo de linia de sosire erupe un vulcan
și acum după o mie de ani mă trezesc într-o vietate stupidă cu limită la accesul în viața ta,
cu limită la semaforul din creierul meu
ceva nu merge, undeva a dat eroare, trebuie să resetez mersul prin tine
undo typing refresh research print preview
next life will be better
044.110
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 347
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Despre limite și pasiuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1813545/despre-limite-si-pasiuniComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSun fel de granita disputata, comu-ul tau spune in cateva cuvinte ce am spus eu in 100 probabil. iata care e difernta dintre un poet cu adevaruri nonvalabile si un filosof care are macar acces la adevar.vb lui paler, ,,,de aceea sunt scriitor si nu filosof. multumesc si te mai astept,
mcm
mcm
0
MPDistincție acordată
astăzi există santinele la fiecare colț de stradă, nu le percepem cu ochiul liber
avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt
un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii – încerc să pătrund dincolo de zidurile acestui poem, să folosesc doar filozofia cuvântului, percepția va fi doar la privirea printre cuvinte și versuri. Ochiul clocotitor e poate puterea de a pătrunde cu adevărat în sinele celuilalt, de aici și zidul. Clocotitor sau nu, mereu depinde și de poetica ce se ascunde în spatele zidului.
M-am oprit doar fragmentar la cele trei versuri de început, pe ansamblu un poem compact, plin de înțelesuri, totul e să te potrivești pe lungimea de undă, ca apoi să jonglezi cu versurile, cel mai important lucru e să reușești să sorbi din ceaiul faronului, ca apoi să pornești cursa și să ajungi cu bine pe digul iubirii, important e ca lumea aceasta cu bocanci murdari să nu ajungă așa în inima ta. Mă opresc, mi se pare poate doar mie un poem foarte bun.
avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt
un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii – încerc să pătrund dincolo de zidurile acestui poem, să folosesc doar filozofia cuvântului, percepția va fi doar la privirea printre cuvinte și versuri. Ochiul clocotitor e poate puterea de a pătrunde cu adevărat în sinele celuilalt, de aici și zidul. Clocotitor sau nu, mereu depinde și de poetica ce se ascunde în spatele zidului.
M-am oprit doar fragmentar la cele trei versuri de început, pe ansamblu un poem compact, plin de înțelesuri, totul e să te potrivești pe lungimea de undă, ca apoi să jonglezi cu versurile, cel mai important lucru e să reușești să sorbi din ceaiul faronului, ca apoi să pornești cursa și să ajungi cu bine pe digul iubirii, important e ca lumea aceasta cu bocanci murdari să nu ajungă așa în inima ta. Mă opresc, mi se pare poate doar mie un poem foarte bun.
0
CSmaria,
pana la urma escaladarea in celalalt se face cu o poetica care uneori scapa de sub control, patrunderea in zid si fericirea de a pasi dincolo este tinta.dar de fapt poetica scapata de sub control e un nonsens, atat timp cat poezia insasi e fara control. deci, iata-ma impotmolita.
multumesc pt stea si te mai astept.
mcm
pana la urma escaladarea in celalalt se face cu o poetica care uneori scapa de sub control, patrunderea in zid si fericirea de a pasi dincolo este tinta.dar de fapt poetica scapata de sub control e un nonsens, atat timp cat poezia insasi e fara control. deci, iata-ma impotmolita.
multumesc pt stea si te mai astept.
mcm
0
“Pastila morții” ține locul drogului și o iau în fiecare zi depresivii pentru a trăi în iluzia morții, când viața li se pare insuportabilă.
Ai vrea să distrugi limitele, să înlături erorile, “să resetezi mersul” prin iubit, pentru a avea acces la lumea lui interioară.