CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
În primul rând titlul vine ca o definiție, nu ar trebuie să mă gândesc la închisoarea definiției care limitează și subminează, dar ca idee măcar este inedită. Definițiile poetice pentru mine sunt niște jocuri subtile și nu au duritatea definiției în general. Poemul este subtil, subțire, așa ca un copil firav care merge pe vârfuri să nu supere pe nimeni, să nu deranjeze dar cu o gingăsie îngerească. Acest lucru mi-a plăcut mai ales în strofa a 2-a, foarte profundă.
Pe textul:
„poetul are altă grupă de sânge " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextProbabil că un lucru părbușit duce în el însuși, prin extensie poate fi vorba și de om. Poemul e delicat și dificil, am remarcat niște comparații sugerate fin fără a le reda explicit, ceea ce face ca poemul să devină alunecos, într-un fel am avut senzația că nu-l prind, finalul a reușit să mai ia ceața. Revin la final și spun că mi-a plăcut cel mai mult, epava/ rugina/ oamenii duși/într-un fel morți pot oricând reînvia cu recuperarea acelor găuri din carenă/ pansamente/ iubiri.
Pe textul:
„focuri" de Marta Cremeny
0 suflu
Contextbună, sunt eu / încântată, sunt ea
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
Pe textul:
„nebunul... cel care țășnește dincolo de banal" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Contextalina, vali, vă mulțumesc pentru păreri.
Pe textul:
„Coridor subteran" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextDeși poemul nu trebuie obligatoriu să se nască dintr-o întâmplare, vis sau poveste, nu trebuie obligatoriu să aibă un fir de susținut până la capăt, poezia e ca lumea să o ia pe arătură, evident la modul estetic. Poemul tău construiește o zi din viața ta, a familiei, atât cât poate fi redată în poezie, se sugerează, se mai clarifică uneori. Mi-a plăcut că totul e închis ermetic între bună dimineața și somn ușor, aici e cumva viața. Stilul scurt, concis, al exprimărilor face din poem un tren de mare viteză care poate uită să mai opresacă în stațiile importante. Oameni fără corpuri. În rest nu ne aparținem.
Pe textul:
„Program de femeie" de Alina Maria Ivan
0 suflu
ContextNu știu dacă textul de mai sus este proză scurtă sau este un fragment dintr-un material mai mare, mă întrebam numai, textul e de sine stătător. Mi se pare că pe undeva este un colac de salvare în mijlocul apei, undeva în aer plutește o circumstanță salvatoare/ speranță/ chiar dacă nu explicit. Atmosfera este redată bine, am simțit tristețea personajelor mai ales din dialogurile scurte, din cuvintele puține, aproape expeditive, care m-au făcut să înțeleg că tristețea nu are prea multe de spus, nu vorbește ci doar atât cât e necesar. Mi-a plăcut și finalul, care lasă loc de întrebări, misterios, al cui apel, cine sună, ar putea fi personajul de care s-a vorbit în text sau poate nu.
Pe textul:
„Când a deschis ușa, întuneric mare s-a lăsat pe tot coridorul" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextde fapt ar fi un dezvantaj că nu prelucrez/ stilizez, dar mizez pe mesaj.
mulțumesc pentru părere.
mulțumesc pentru părere.
Pe textul:
„Contagios" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextidentificarea e un procedeu care îmi scapă de sub control, mă interesează mai mult să construiesc pe foaia de hârtie decât să mă afișez în pielea goală. mi-a plăcut cum ai spus, un mod de a trece prin pori toate trăirile, da, pielea ca o sită, păstrăm, renunțăm...cine știe de fapt care e filtrul...
Pe textul:
„Poem contraceptiv" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextUneori poezia o porți cu tine, uneori o inventezi, în textul de față este o povestioară cu un tată, o felie de pepene roșu și o floare în ghiveci, ai gândi că din toate adunate nu ar forma o familie, dar poezia ta asta face, leagă și formează un tot. Mi-a plăcut în primiul rând:
Tata a venit la mine în vizită cu o felie mare de pepene roșu cu dungi verde închis/ A pus-o în frigider și m-a privit îndelung cu ochii goi. Mă ierți?
E un gest simplu urmat de o întrebare gravă sau un gest grav urmat de o întrebare simplă, este aici un amalgam de trăiri care fac din firesc poezie. Până la urmă poezia o porți cu tine, cuvintele doar o urmează.
Tata a venit la mine în vizită cu o felie mare de pepene roșu cu dungi verde închis/ A pus-o în frigider și m-a privit îndelung cu ochii goi. Mă ierți?
E un gest simplu urmat de o întrebare gravă sau un gest grav urmat de o întrebare simplă, este aici un amalgam de trăiri care fac din firesc poezie. Până la urmă poezia o porți cu tine, cuvintele doar o urmează.
Pe textul:
„Dungi și buline" de Cristina M Moldoveanu
0 suflu
Contextioan, între poezie și dragoste nu există o graniță perceptibilă, așa spui, așa cred și eu. cât despre remedii...pisici, iubiți...am să revin cu alt text. mulțumesc de apreciere.
Pe textul:
„Poem contraceptiv" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Contextalina, se pare că și tristețile uneori sunt la fel, deși nu asta ma dorit să fie.
leonard, fiecare scrie despre ce are mai aproape, unii despre femei, alții despre hârtii.
mulțumesc.
leonard, fiecare scrie despre ce are mai aproape, unii despre femei, alții despre hârtii.
mulțumesc.
Pe textul:
„Poem contraceptiv" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Contextca sa vezi, am mai citit câteva texte, și mă gândem că poemul ăsta e nemaipomenit, am zis să îți spun părerea mea și văd că am mai lăsat un comentariu acum niște ani.
ce să faci cu o poezie?
cum ce să faci
ți-o tragi peste carne ca pe o piele
și ieși în stradă despuiat doar cu poezia pe tine
amestecul de sânge și cuvinte, credeam că e specialitate mea, haha, mă bucur să găsesc așa idei geniale, mai ales că poezie/piele e un deliciu literar.
ce să faci cu o poezie?
cum ce să faci
ți-o tragi peste carne ca pe o piele
și ieși în stradă despuiat doar cu poezia pe tine
amestecul de sânge și cuvinte, credeam că e specialitate mea, haha, mă bucur să găsesc așa idei geniale, mai ales că poezie/piele e un deliciu literar.
Pe textul:
„ce să faci cu o poezie" de Stefania Klein
0 suflu
ContextAm să încep cu sfarșitul, când spui: strada aceea n-a existat niciodată, a fost plăsmuirea ta, m-a dus cu gândul la principalul efect secundar pe care iubirea îl are asupra organismului/ minții, pierderea echilibrul emoțional, lumea imaginară care ia naștere, sistemul de iluzii; cred că și aici e un efect secundar, mai ales că încă de la început spui:a fost odată o vreme, da, știu, poți spune că și scrisul e un efect, da, numai că la tine este și literatură. Primul paragraf m-a cucerit, ușor patetic, de un romatism bine dozat, te-ai oprit la timp atât cât să nu simt lingurița de miere pe limbă. E un text conceput ca o joacă sigură, ai știut exact ce vrei să spui și unde vrei să ajungi, purtând cititorul prin niște expresii de nu ai mai fi zis că mai știi să te întorci, l-aș fi încadrat la poezie. Dacă ar fi să citez ceva, ar fi:îmi învelisem inima într-o cămașă veche de-a ta, decolorată, nebună.
Pe textul:
„în acest poem e ca-n filme" de Stefania Klein
0 suflu
ContextÎncep prin a cita : "În fiecare din noi există o siberie (cu s mic, nu cu majusculă!). O stază de exil și înstrăinare de lume și de sine în care se poate întâmpla orice...", Ruxandra Cesearnu, (siberia). Când am îneput să citesc, evident, m-am lovit de citatul de mai sus. Mi-a plăcut versul cu corbii ca niște globuri.
Pe textul:
„Siberia" de Neagu Raluca
0 suflu
Contextioan-mircea,
comentariul-întrebare nu prea l-am înțeles. care e eroarea, am crezut ca e pleonasm, nu știu care-i tristețea... mulțumesc pentru semn.
angela,
da, ar fi o idee la organismul polar, însă nu mi-o însușesc. am să revăd finalul, ușor construit, recunosc, se observă probabil. mulțumesc pentru stea.
comentariul-întrebare nu prea l-am înțeles. care e eroarea, am crezut ca e pleonasm, nu știu care-i tristețea... mulțumesc pentru semn.
angela,
da, ar fi o idee la organismul polar, însă nu mi-o însușesc. am să revăd finalul, ușor construit, recunosc, se observă probabil. mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„Nu mai cred în nimic " de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextIonuț, nu știu de ce nu am văzut comentariul tău, nici e-mail nu am primit. Poemul poate fi refăcut, probabil când voi avea răbdare o voi face, deocamdată forma brută e cea care rămâne. Mulțumesc de părere.
Pe textul:
„Loc de joacă pentru oameni mari" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextAm observat că ai schimbat stilul, tehnica, am citit câteva texte din urmă. Poemul de față, deși are un titlu greu digerabil, oricum nu încerc să găsesec explicația, iau partea estetică, deci, poemul e reușit, drept pentru care ai semnul meu de apreciere pentru încurajare. Mi-a plăcut, uiți prea repede orașul de pe trupul meu, zilele de post negru, sunt bolnavă în ultima fază de tine-deși e destul de spus, ideea merge bine în poem, îmi permit să fiu în sărbătoare continuă. Poemul nu iese din albie, dar așa cum curge, curge fluent și frumos.
Pe textul:
„Karenină în piele de cameleon" de Elena Toader
0 suflu
ContextDa, ce să zic, dacă a fost respingător... e tot un fel de emoție. Mulțumesc de părere.
Pe textul:
„Feminin" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextDa, așa e, nu prea mă pot opri. Am scos, altceva, ar fi fost bine de stilizat, însă forma brută mi se pare mai naturală, sincer, dacă revin pe text schimb tot, am texte care le-am distrus de-a dreptul, zac într-un folder, texte distruse:), cred că și comentariul ăsta e poezie. Mulțumesc de părere.
Pe textul:
„Patru adevăruri care te-ar putea mira" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextIoana,
Mă bucur că ai trecut prin mai multe texte, estetica scârbei:)cam așa.Mulțumesc.
Angela,
Am fost obligată la această lupă nemiloasă, în mod firesc treceam cu vederea.Mulțumesc pentru stea.
Mă bucur că ai trecut prin mai multe texte, estetica scârbei:)cam așa.Mulțumesc.
Angela,
Am fost obligată la această lupă nemiloasă, în mod firesc treceam cu vederea.Mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„Loc de joacă pentru oameni mari" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
Context