Pălării, eșarfe, rujuri

partea cu vecinii si politia e plata si previzibila rau
mergi pe concentrare si nerv si nuditatea discursului, in cazuri de astea
altfe; ramane nici caldut, nici rece, un intre, adica insipid

fiind inspirat de un caz real, am redat exact totul. realitatea e mai insipida decat poezia uneori dar si ivers.
multumesc si te mai astept
mcm

Iubirea se transferă într-o altă dimensiune, sesizabilă doar cu un al șaselea simț. Mutația genetică de care vorbeam apare în momentul în care se transformă foaia albă într-o formă de iubire neobișnuită. Foaia de hârtie albă devine un pat în care ea își așează toate ustensilele necesare unei ore de iubire. Scena e pregătită minuțios, muzica lui Wagner, un preludiu zgomotos, o abandonare a cotidianului, „să-i dăm cezarului ce-i al cezarului”. Un alt atu al poemului de față este ingenuozitate cu_care reușeste să bulverseze cititorii cu finaluri mereu deschise intepretărilor multiple. Aici iubitul devine o jucărie în mâinile femeii, care deși posedată de el îi impune un ritm propriu, o matriță care poate lua orice formă.
Extrem de amical

concluzia:
\"nestiind ce sa faci cu mine\" ,ultimul vers devine primul impuls, sa ma ascunzi in sifonier si sa ma tii doar pt tine, sa imi aduci apa si ce mai am nevoie, pana iei o decizie, cine e si ce vrea individa, totusi e bine sa nu-i contactezi pe cei de la NASA. fara Wagner nu se poate.mi-a placut matrita.
mcm