carmen mihaela visalon

Iar am tastat aiurea:
http://www.asiancollage.com/Europe/Florence/pages/st%20apolinaire%20in%20classe2.htm
Scuze,

http://www.asiancollage.com/Europe/Florence/pages/st%20apolinaire%20in%20classe2.htm

APOlinaire, scuze

Onorata de vizita si de cuvintele de incurajare. Pentru \"si\"-ul acela, te rog, da-mi ragaz pana maine. Un Maestro este un Maestro, dar SI ucenicul trebuie sa lupte pentru conjunctiile sale:)))
MULTUMESC!

fericirea nu există
zice un doctor de cai
care imi smulge potcoavele
una cite una
in penumbra dormitorului meu afumat
tapisat cu postere Greta Garbo
pe toți cei 9 pereți ai cubului rușinat de goliciune
pus ca să fie mai multă prezența feminină

Adrian, nu-i de mirare ca-n centrul patratului magic al lui Venus-tapisat cu postere Greta Garbo, doctorul de cai, a hotarat sa te puna la marea incercare, eliberandu-te de potcoave. Cel ce si-a zidit inchisoarea stie ca poate sa fuga, dar nu poate sa evadeze- decat dupa ce s-a supus ghilotinei,eliberandu-se de prejudecata carnii, prin dezbracarea celor 3 iluzii.

Iluzia masculinitatii:
Un portret,/un extraordinar de frumos portret,/portretul din tinerete al meu,al Necunoscutului/Lumea ca voina/Era un sarpe, era o vipera,/Ca un guler de otel/asa era.
Un mester tacut/sta in fata sevaletului./Si, eu in tacerea de moarte,/zaceam cufundat/Si?/Si am spart sticlosul perete,/Acea dimensiune care ma fascina/am spart zidirea care ma sufoca/si am fugit/din inchisoarea hermetica,/din cadrul acela extraordinary de frumos,/am fugit/din acel Louvre,/ din acea luparie.-despre care n-ai scris, pentru ca o pronuntase deja in “Cavalerul cu melc de aur”, Emil Botta;
Iluzia Femeii Magice;
Iluzia de fericirii;

Mai departe incepe calea lui Thot pe care Heremitul, invaluit in mantie, paseste sprijinindu-se pe toiag. Mi-ar placea sa zabovesc asupra acestui simbol dar misterul impune tacere.

Nu pot sa inchei fara sa-ti las cateva “taieturi” din cronica unor vremuri apuse. Lipeste-le undeva pe fereastra ca un omagiu pentru nemuritoarea Greta Garbo.


“Multi i-au contestat talentul de mare actrita, aprope nimeniu nu i-a negat farmecul si fotogenia de-a dreptul magice”: Rodica Pop Vulcanescu;

“Imediat ce aparea lumea din jurul ei se transfigura. Prezenta ei degaja o adevarata magie, Datorita puterii chipului ei lumina difuza a orcarei povesti se concentra in jurul unui punct incandescent. Un prim-plan al dnei Garbo spune intotdeauna mai mult decat o scena desfasurata in timp si spatiu. Datorita ei trauma se concretizeaza in poezie”: Bauche


“ Campioana feminina a iluziilor, Garbo este o frumusete de opozitie, adica o frumusete care se opune trivialitatii mediului in care a aparut, se opune brutalitaii si josniciei”-Ecaterina Oproiu

Nu stiu din partea cui sa-ti multumesc mai intai: a Anei, a mea, a cromozomilor X ???
Cu drag, carmen

Legatura era in \"O\" de la lumina.
Scuze daca am gresit!!!

Am citit undeva, un comentariu despre \"Aleph\", din care am aflat ca este \"\"entitatea\" ce cuprinde toate cele 22 de litere\"\"-(inclusiv pe sine!, evident!!!.)
Nu stiu daca este vreo legatura intre cele citite de mine si versurile:
“Încerc să mă adun intr-o singură entitate,
poate în afara timpului,care să fie doar a mea,
pe toată desfașurata ei, ...”
Stiu insa ca si mie mi-ar placea sa realizez adunarea fintei intr-o singura entitate, fara sa parcurg imposibile exercitii de trezire a energiei adormite.

Florin,
Imi declar neputinta de a intelege legatura dintre zarul aruncat de istorie in favoarea independentei Greciei, Kafka, manifestul futurist...dar mai ales admiratia pentru \"paradoxul bunicului\". Daca, zic daca, reusim sa ne intoarcem in timp si sa fugim de fascism, indiferent de culoarea ochilor si hainelor sale,...oare, zic oare, sfarsitul lumii va pleca de la noi, si noi vom trai-pe pamant- ca in tara celui ce-a descoperit secretul runelor?

Ti-am descoperit cu uimire forta de a supravietui cu \"pantecul despicat\" \"in jumatati de copii umbra\"..., si chiar daca, am nevoie de un print si mai mult ragaz ca sa descifrez tainele transparentei cu lumini violet, nu pot sa plec inainte sa-ti spun cat de inalt simt zborul \"ingerilor umeri\" pe pagina acesta.
Las semn ceea ce la prima lectura m-a emotionat cel mai tare:
\"cum ai putut să supraviețuiești îmi trimite un prieten/
mi-a rămas poezia alina poezia e o copilărie/și ghemul durerii albastre/alina ghemul e sfoara maro în care îți legi pachetul cu/nenumitele sentimente fire țesute în toate numele tale/în curând voi scrie și despre îngeri umeri aripi nori și nu pot/să îl uit pe dumnezeu agățat de mâini în țara bunicilor\"
Multumiri,

Sper sa nu va suparati ca v-am furat poezia si am pus-o pe pagina lui Florin Bratu. Si daca va suparati, poate o sa ma iertati dupa ce o sa cititi ce am furat de la Florin ca sa va daruiesc dumneavoastra in semn de omagiu pentru forta de exorcizare a cuvantului.
Respect.

două timpuri
poezie [ ]
moșului meu


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florin bratu [moxzal]

2005-07-08 | |


așadar exiști și tu mă
nu mă așteptam la așa ceva din partea ta
chiar tu mă chiar mie mă eu care
eu mașini eu avioane
nu-mi vine să cred încă așa ceva mă
uite mâine poimâine
o să mă trezesc că există și el și ei
că na de ce nu ar face-o cine i-ar opri mă
o să răsară o întregă livadă de Yggdrasil
câte o axă a lumii în fiecare cur
pe verticală pe orizontală pe diagonală pe pe
în toate direcțiile în toate timpurile
doar pământul e rotund și

bunicul meu surd de urechea dreaptă
era
și ne trântea în zăpadă ori
ne lăsa să ne speriem în pădure eu și cu frate-miu
privindu-ne după vreun copac și aruncându-ne
în inimile mici câte o crenguță sub cizma lui
ca un răget înfiorător al monștrilor verzi
ce stăteau ca să ne fure până când fragii lui dulci
alungau toată cohoarta asta de demoni

dar eu
eu nu o să mai pot face nici un pas
nu o să mai pot arunca nici o privire
pe care să o pot ulterior recupera
din locul de unde am aruncat-o
cu păienjenișul de axe și pluriaxe
ochiurile grilajului ăsta artificial se închid
moș ene moș ene și creșterea natalității

doar moș sava bunică-miu
mai poate face mișto cu moartea pe buze
fără ochi nepoate ne rămân babele iubite mai zice
puțin înainte de a închide toate ferestrele
cică să nu fie curent când s-o culca el

la 82 de ani și doar vreo trei măsele căzute

Florin,
Te rog, sa nu te superi nici Tu, nici Bunicul Tau ca navigand pe site am mai gasit o axa din livada de Yggdrasil. Daca tot este Sambata Dostoievski, hai sa propunem cititorilor tai un regal de poezie.

patetism cu obsesii
personale [ ]

de Jigaranu Adrian [celpecarelestiTu]

2005-07-08 | |


În seara asta porcii din carnea mea au început să țipe.

Oameni obosiți și beți, femei vârâte în pantaloni strâmți. Gunoaie. Blocuri. Tărâmul peste care-a vomat Duhul.
Curve. Da, curve. Multe.

O, de ce țipați de parcă ați ști?
O, porcilor, bieții mei porci.
Să plângem.
Ba nu! Ba nu!
Să ne hrănim.

Mă întind în așternutul meu rece, eu, Groapa în care se odihnesc lucrurile de peste zi.
Răsuflarea blândă a porcilor mă fericește.
Amin.

29.02.2005
Multumesc,
c

Narcisa,
Daca tot a venit clipa melcilor, te rog \"fa iubire\" si lumineaza-ma: ce-i cu \"momentele de apogeu menadice???
c.

\"singurătatea mă dă pe mâna mea/mă iau la pumni mă adorm mă sărut în oglindă/cu toate chipurile pe care le-aș putea lua\"

Citesc si recitesc poezia TA, citesc si recitesc comentariul Narcisei, cu uimirea ca la numai cateva taste distanta se poate deschide o asemenea lume... si singurul lucru pe care inima mea il spune acum este: “Florin Bratu este frate cu Dostoievski”. Singurul lucru pe care gandul meu il spune este: “Din tot ceea ce a scris Florin Bratu pana acum poezia asta este cea mai “fortoasa”. Restul este emotie. Restul este furtuna… pentru ca de la Fratii Karamazov incoace n-am mai citit ceva care sa ma impresioneze atat de mult.”
AI STOFA DE FOARTE MARE SCRIITOR!!!
Cu respect,
carmen

P.S : Pentru Tine, penru Narcisa si pentru toti cititorii tai, las un dar http://www.yggdrasil.ro/literature.html

Chiar daca nu se mai stie mare lucru despre Hernic al 8-lea si nici despre castelul bantuit in care fantoma Annei apare cu capul in mana dreapta, este mai bine ca o fata sa, rada la timp, decat sa ajunga sa planga de-a lungul secolelor si sa-i sperie pe vizitatori.
Despre Barbu, nu stiu ce sa spun?,…, acum 1000 de ani,il citeam; daca s-a lipit de mine ca marca de scrisoare ce pot eu sa fac???. Pot doar sa marturisesc ca “poezia” asta este fff veche. Ea a inceput sa fie scrisa cand am vazut filmul cu Richard Burton si a ajuns in forma pe care am pus-o pe site, acum 5/6 ani…. Nu stiu, cum as fi putut sa renunt la onomatopee cand trebuia sa pun in scena executia…si sa redau reactia multimii cat mai concis, mai fidel, mai realist…
Te rog sa nu ma mai acuzi de eruditie…Astfel de afirmatii se pot face despre Iulia Hasdeu, nu despre mine care am citit 2, 3 carti si am vazut 5, 6 filme.
Iti multumesc pentru vizita,si sfaturi. Dialogul cu tine este foarte constructiv pentru mine.
Cu drag,c.

P.S.1: Un site despre povestea femeii pe care refuza sa moara. http://tudorhistory.org/boleyn/
P/S.2: Morala: Un \"OM\" poate sa fie decapitat dar nu omorat!!!

Laura draga, daca as putea as face un nou film despre Henric al VIII.Povestea ar incepe intr-o camera de hotel, asa ca in poezia: “nimic despre iubire” de Laura Aprodu.Ar urma niste secvente dintr-un castel bantuit, un pub in care singurul client picteaza “palcul cu viorele”. Secventa finala ar fi intr-un Aero-Circ.Aici cred ca s-ar potrivi cumva “povestea de vara”... Evident, nu as face filmul acesta fara tine, Fellini si Kurosawa. Daca intre timp, s-ar descoperi un leacul pentru memoria moleculelor, Henric ar fi salvat…:))) Multumesc pentru vizita si mai ales pentru sfat, poetul propus spre lectura se potriveste cu nevoia de cuvant a sufletului meu.
cu drag,
carmen

P.S.: Am furat cele 3 poezii la care am facut referire si le-am pus pe pagina Ann-ei celor 1000 de zile. Nu se stie niciodata cand se iveste un producator
\"nimic despre iubire”
de Laura Aprodu [laura elina]
2005-07-01 | |

în camera de hotel cu van gogi
și struguri de plastic
ți-am sărutat întîia dată un colț de zîmbet
de-atunci valurile
îmi ațipesc uneori în palmă
minuscule și alb încornorate
în ochii tăi ne făcuserăm bîrlog
stăteam pitiți cît era ziua de lungă
în pernele cu spinări de cai înaripați
rotunjea asfințitul băltind portocaliu
ni se lipeau de talpă firimituri dulci
părul ni se încîlcise de-atîta visare
poate că te iubeam
acum nu mai știu
se pare totuși că-ntr-un final
moleculele noastre uită

Un pîlc de viorele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Petru ROMOSAN [Petru_ROMOSAN]
2005-06-20 | | Înscris în bibliotecă de Laura Aprodu


Prin părțile noastre și moartea e
o comedie.
Nici frînghia nu-i bună de spînzurat,
și otrava-i dulceață de mure.
Petre, Petre, primăvara asta nu-i
o comedie.

Cînd disperarea cea mai neagră,
cînd durerea cea mai adîncă,
nimic de făcut, nici un sens,
atunci și numai atunci îmi acopăr fața :
un pîlc de viorele, o pajiște albastră.

Poveste de vara
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Petru ROMOSAN [Petru_ROMOSAN]
2004-12-15 | | Înscris în bibliotecă de Laura Aprodu


Intre cosasi, din iarba, a aparut un
mascarici.
√ Ha! ha! ha! ha! Voi ce faceti aici?
Hi! hi! hi! hi! Voi pentru cine
munciti?

Cel mai batrin taran si-a ascutit coasa
si, in risul celorlalti,
harst, i-a retezat arataniei
picioarele.
Se spune ca minunata iarba verde
a fost maculata
de o umoare albastra.
└Parca ar fi cerneala!⌠ s-au ingrozit
cosasii.

Dintre cosasi, prin iarba, a disparut un
mascarici.

Imi place mult clipul acesta despre memoria moleculelor. Mai ales scenografia. Mai ales cronica. Mai ales intensiatea si imensitatea privirii...
Revin,
carmen

Ce-ai zice de o proza scurta asa ca la dr. Hanelle acasa...:)))
drag, c.

\"Pelerinul Kamanita este considerat un roman reprezentativ pentru perioada „mistica” traversata de Karl Gjellerup, autorul sau. Pe canavaua unui roman de dragoste intre un tanar de neam ales si o frumoasa fata din cetatea apropiata, autorul prezinta numeroase intamplari legate de viata si invataturile lui Buddha Sakyamuni. Mai mult, arata cum trebuie traite si practicate aceste sublime invataturi, ramase in intregime valabile si in zilele noastre. „Cum zacea acolo, scaldat in razele blande ale lunii – ca si cum geniile ceresti ii pregateau baia de ingropaciune; presarat cu florile ce ningeau de sus – ca si cum pamantul jelea pierderea lui; singur, calm, linistit, senin in mijlocul cetei adanc induiosate a discipolilor, cine nu simtea ca sfantul acesta perfect se desfacuse pe veci de orice imperfectiune, ca invinsese toate relele? Ceea ce se numea „nirvana vizibila” vedeam noi in fata noastra in chipul luminos al lui Buddha, ce parasea lumea. Si Ananda isi impreuna mainile si zise, profund induiosat: “Ce minunat lucru, doamne! Cred ca in toata adunarea aceasta nu este nimeni care sa aiba vreo indoiala”. Si Sublimul ii raspunse: “Din plinul credintei tale ai vorbit, Ananda. Eu stiu ca nimeni nu are vreo indoiala. Chiar cel ce era mai departe, s-a luminat si va atinge in cele din urma telul”. Cu fagaduiala aceasta, fiecaruia dintre noi i se paru ca vede cum o mana puternica ii deschide portile vesniciei. Inca odata se mai deschisera buzele, care au vestit lumii cea mai inalta si cea din urma stiinta: “Da, discipolilor, adevar zic voua: pieritoare este orice
faptura. Luptati fara ragaz!” Acestea au fost ultimele vorbe ale Sublimului.\"\"