Mult zgomot pentru nimic

incepi sa ai o fluenta pe care devin tot mai invidios. un joc, aparent gratuit, dar pana la urma cuvintele devin lor insele suficiente si singurele capabile sa evolueze ontologic.
o lectie de geografie si de istorie as zice. si daca istoria poate si personalizata si relativizata intr/un borcan cu muraturi, la borges de pilda, de ce nu ar putea fi si geografia. :)
mai ales daca personalizarea e facuta cu atat farmec.
placut mult de tot. o singua remarca - eu as taia si/ul acela cu care debuteaza versul final.
in rest nevermore, presupun ...

Onorata de vizita si de cuvintele de incurajare. Pentru \"si\"-ul acela, te rog, da-mi ragaz pana maine. Un Maestro este un Maestro, dar SI ucenicul trebuie sa lupte pentru conjunctiile sale:)))
MULTUMESC!

Te joci intr-un mod incantator cu textul, dar si cu cititorul care face parte din jocul tau. Iar strofa trei (intamplator strofa trei? - 3)este ... de 3 ori cate 3

1. În jurul meu sunt ochi
2. Cu 3 maci din trei grădini
3. Cu apă din 3 fântâni
1. Ochi de ciclop
2. Ochi de deochi
3. Ochi de dor și dor de ochi
1. Un Ochi
2. Doi Ochi
3. Trei
Nu-mi spune ca este o intamplare constructia. Chiar daca este. Dar nu este, pentru ca sunt semnale:3 maci,3 grădini, 3 fântâni ca sa nu mai spunem de \"Un Ochi Doi Ochi Trei\" Toata poezia iti face cu ochiul (toti ochii).

Orientare intre hotare aici atinse, sau poate in alte parti, ceva ca un descintec, ceva cu mult cintec din nimic iscat si abia potolit, ca si cum invirtind acum cuvintele pe degete ai resi nu prin forta destinului ci prin a altui destin sa reorientezi ce le 3 ori 3 sfere pentru a le face diademe de vieti. Numai finalul ma mai alsa un pic pe ginduri, fiindca nu stiu de ce vedeam alt deznodamint la acest nimic cu zgomot pe acre tu il face sa devine poem cu brate de liric largi:

\"În jurul meu sunt guri
Oh, Doamne!
Ce multe guri de canal
Curg jur împrejurul Capului Nord
Ce rece-i timpul, ce surd
Și ce corb.\"

Pentru ultimele doua versuri si pentru firul invizibil ce leaga nu doar vers cu vers ci spirale de idei in poem prinde o sclipire de azur. Ikebana mea doarme.:)

Drag, Ela

Pasadia,
Eu nu sunt nici arhitect, nici politician, asa ca va spun raspicat:\"este si nu este o intamplare-neintamplatoare constructia\". Daca ea n-ar fi fost, nu as fi avut onoarea sa va intalnesc din nou pe pagina mea...Din cand in cand, eu am un ajutor care-mi trimite, de undeva din albastru,imprimeuri de cuvinte...El este SI mult mai inteligent decat mine... poate s-a gandit, la ce v-ati gandit si dumneavoastra. O sa-l intreb cand ne vom mai intalni in vis, si o sa va spun.
Cred ca tot lui ii datorez placerea de a va fi cunoscut.
Cu cele mai bune ganduri din partea noastra, va multumesc.

Tu trebuie sa simti, cat de mult, as fi dorit si eu o alta geografie terestra. Din nefericire, in jurul capului ex bunei sperante, totul este ca-n poezia oamenilor gheturilor vesnice, o vesnica intrebare: Multa vreme ma vor auzi, oare, aceste urechi?/Multa vreme ma vor vedea oare acesti ochi?/Cind urechile nu vor mai auzi/, Cind ochii nu se vor mai intoarce spre mine/, Atunci nu voi mai manca niciodata ficat crud si grasime/, Si acesti ochi nu ma vor mai vedea, Si tunsoarea nu-mi va mai sta pe cap”.
De aici si de aceea finalul “si ce corb” care este-cum spune Florin si “nevermore” dar si pasare consacrata lui Apollo, care iti canta: “de ce canta corbul?/Pentru ca in munti/Se afla un copli drag de 7 ani/ Corbul canta/Dragul meu! Dragul meu!/ El canta/Dragul meu! Dragul Meu!-precum aflam din dictionarul de simboluri ale lui Jean Chevalier si Alain Gheerbrant: in japoneza, a croncani se spune: KA! KA!, si draga: KawaLL!!!)
Cu de 3*7 ori drag,
carmen