Camelia Tripon

Moștenirea Cu ani în urmă mi-am spus: „ Am coborât pentru a urca la stele”. Când pornești pe un asemenea drum nu poți să nu privești în urmă. Acolo se află casa sufletului tău. Acolo sunt

Fântână Fântână, fântână. Apă străbună, cumpănă de mână, apă pentru viață, viață pentru apă, să-mi aduci acasă lumea mănoasă. Apă și iubire, dulce jeluire. Mormânt vechi, lăcaș fără

Timiditate Rătăcesc printre râuri de pluș amețitor și nobil bordo ating abanosul Coppélia curge lent parcă plutește în aer degetele mângâie fildeșul simfonie în alb și negru. Încet, fără

Îmi vorbeai de un țărm al timpului tălăzuit în marea liniștii. Apoi de scoici și așa ai aflat de culegătorul de răni. Răni crestate în răbojul primului cuvânt, prăpastie care așteaptă o punte pan

Legături Dacă în epoca trecută era doar pomenită etnogeneza limbii române în liceu, azi, încă din gimnaziu, se fac presiuni asupra conștiinței copiilor noștri. Și astfel toți termenii bine

Eram pe o geodezică. Citeam Rumi, a căzut o rimă Te-ai aplecat ....o inimă Mâinile albe Cuprind abisul Marianei, căutând o anemonă pierdută printre căluți de mare pulberi verzi cu

Ea Soarele împletește cununi de stele în cosițele naturii. A venit primăvara. Nu este o întâmplare că lumea sărbătorește acum femeia. Ea poartă pe umeri soarta vieții. Fără ea noi nu ne-am fi

O rostogolire macină timpul Un porumbel rupe tăcerea Dialog de anticameră Coboară printre mașini transpírate Curg valuri de plumb cu pirámide de lumina Anafor Incleștare cumplită de

Aș vrea să cobor O, e prea devreme Mă scald în șoapte Aș vrea să văd soarele Mă las purtat de adierea rece Tril cu bătăi sacadate Ecou de praf Covorul de stele s-a scuturat, Lăsându-mi în

Gândul Lumea fascinantă a Indiei, mai ales prin limba ei sacră, care ne apropie de cele mai vechi timpuri ale umanității, mă impresionează prin profunzimea ei... și a noastră. De un

Clipa s-a sfărâmat pulberi de vise se preling, îmbrățișând ultimul arpegiu al Baladei zece încui poarta cheia deschide ușa speranței un car scârție greu în abis ritmuri sacadate de

Trezire I se spune floare, apare în fiecare clipă, când cerul o picură pe coarde de liră armonie astrală.. E lotusul tău poartă abisală în întunericul uitării de-afară. E