Vara asta o găsește într-un sidefiu decor,
ne-mblânzit, furtuni o poartă și-o aruncă pe un nor,
rochia de bal pierdută-i într-un val și el turbat
iar condurii ei de zână în poveste i-a uitat.
O
Împarte-mă în două dacă pleci
și lasă morții ce nu iei cu tine,
păstrează-mi ochii ca să îți trezesc
la viață, corzile de mandoline.
Și lasă-i negrul gândurilor mele
să țeasă giulgiu
Mă strigă voci iubite, așa precum spuneam,
sardonic îmi zâmbesc și-ntunecat himere,
ce mă alungă-n albe și-nalte emisfere,
sunt ghemul unei umbre...mai sunt sau doar eram?
Și ți-am lăsat
În ore și în spații cu totul inedite,
cu gânduri și răzgânduri, cu părul răsfirat,
în nopți întunecate, lipsite de ispite,
era precum o muză dintr-un album uitat.
O filă inocentă, în colțurile
Tristețea mea e poate-un fel de vină
și-nsingurarea-n care mă-nfășor,
că nu mai știu sau poate îmi e dor,
de ce îmi sunt chiar mie azi străină?
E arșiță-n troiene, fluturi mor
când iernile se
Viole scuturate pe morminte
Ca picuri pe o pajiște aridă,
Blazată, indecisă și lividă
Foșnește bezna-n albele cuvinte.
Și ireal, c-un aer de silfidă,
Acordul de tăcere ia aminte
La
Drum zănatic, lună plină,
iureș trist de pași grăbiți,
visătorii scoși din minți
mai privesc spre rădăcină.
Stau iluzii-nghesuite
în trunchi sec cu ramuri dese,
crud mănunchi de
Noaptea trecută am simțit
un dinte-nfipt în umbra mea,
conturul ei se tânguia
spumos, incert și răzvrătit.
Tăioasă, lama de cuțit,
barbar pătrunsă-n interstiții,
îmi sfârteca mai vechi
Semnări și resemnări pe-o pantă lină
îmi sunt aduse-n zbor de buburuze,
în amalgamuri vegetal-confuze,
spirale-aprinse cu miros de smirnă.
În verdele difuz de la peluze
carbonizate hohote
Malign îmi crești sub unghia flămândă,
bucăți din mine parcă te-ar mai știi
și buzele îți simt dulcea osândă.
Când lumânări se-aprind în reverii,
nelegitim, îmi arzi sub pleoapa stângă,
pe
Într-o zi, de dor de tine
Am sculptat în gând o frunză,
Am trimis-o călăuză
Să-ți vorbească despre mine.
M-am gândit și i-am mai pus
Un ochi tandru și o buză
Dulce-amară și confuză
Să-ți
Se tânguie o toamnă în orele cărunte
și zvonuri către mine ajung că ai mai fi,
se întețește vântul și simt adânc pe frunte
un rid ce îmi străbate visate veșnicii.
În podul palmei mele te văd
Mă simt ocean. Cad stropi. Neîntrerupt.
Când unică magia crește-n doze,
Sălbaticul parfum ascuns în roze
Coboară țărmul aspru și abrupt.
Statornic joc. Bizar metamorfoze
Mă fac și zbor și pas
Imi pun în iris violete
Cu ochii-nchiși să te privesc
Cum mi te plimbi prin labirinturi,
Arome mov cum raspândești
Din crinii mov îți fac agrafe
Și părul slobod să ți-l prind
Să nu-mi
Sinapsele sunt grele de păcate,
influxul a uitat știutul sens,
magnetice lumini sunt capturate,
irațional, neașteptat revers.
Adulmecând mirosuri de culoare,
se-mbogățesc în neguri cu un
Ca doi străini, într-un târziu,
alunecând pe-un colț de seară,
s-au întâlnit pe drum pustiu
un el și-o ea....a câta oară?
Prin site rare, străvezii,
înțelenite de grea
Prea multe semne nu ne-am dat nicicând,
peste vitralii se așterne ceața,
prădalnice fantome mă cuprind
și îmi deșiră gânduri dimineața.
Peste amprenta-mbrățișării tale
zăpezile s-or așeza
Și iată este mai
și nu ți-am scris,
au înflorit leandrii
între noi,
ne scutură miresme-n
calde ploi,
pe fiecare harpă
câte-un vis.
E cerul roz cu alb
de parcă-a nins
cu amăgiri