Doamne, mărit să fie numele Tău !
Nu am cerut să mă nasc în această lume
dar Tu ai hotărât asta pentru mine, să mă nasc și să intru în această lume.
Slăvit fie numele Tău !
Mi-ai dat părinți
Aș bate apa clară cu piciorul gol
Să-i simt pe piele recea cuvântare
Și m-aș întinde lung la malul ei, pe sol,
Gândind că urc o frunză plutind, către izvoare.
Aș umple pumnul de nisip și
Hai să ne jucăm "de-a prinselea":
eu o să mă prind de adierea lăsată de trecerea ta,
tu, ai să întorci curioasă privirea cu un zâmbet rostogolit peste ea,
eu o să mă agăț de parfumul emanat de
Avem nevoie de cuvinte
suflate-n aur, pe pământ,
avem nevoie de iubirea
rostită-n versuri, prin cuvânt.
De ar fi soarele cel mare
arzând și norii și nisipul
noi tot nu am muri cu totul
de ne-am
Stârneam visul să devină realitate;
mă cocoțam pe aripa sa și strigam
cât mă țineau arcurile coastelor ostenite:
„- Zboară dincolo de norii cu gene
și ridică-te zvelt în existență!”
Dar aripa
Ne aflăm pe o graniță invizibilă. Avem pașii măsurați de către alții, nu putem călca în voie. Cine sunt ”alții”? Să le zicem doar atât deocamdată: ”alții”. Important este ce se întâmplă cu noi
M-am rugat să mi se deschidă ora
în secundele aurite de viață,
nu stăteau minutele
îmi intrau ca o suliță-n față,
trebuia să jertfesc ce am mai scump
la intrare
doar așa poarta spre
I.
Din dragoste se naste viața.
Restul e suferință.
Nu ne naștem că vrem noi, ne naștem că a existat cândva, undeva
un moment de dragoste.
Nu toți ne naștem în urma unui moment de
Astăzi vreau să vă vorbesc despre un castel aparte:
acest castel stă pe o colină din granit,
are doar două ferestre ce privesc laolaltă
spre drumul ce șerpuiește spre castel,
ferestrele sunt
Pe cerul cutat de nori Soarele atras fără voia sa de asfințit își aruncă soldații cu sulițe lungi de lumină într-o bătălie fără sorți de izbândă.
Noaptea se simte de acum în respirare precum
Am înțeles că norii sunt făcuți și pentru a acoperi strălucirea soarelui
atunci când noi, muritorii, nu merităm lumina și căldura sa,
am înțeles că firele de iarbă sunt create și pentru a îndulci
Dulce , dulce libertate
te ascunzi, rămân doar șoapte...
Te priveam sub cerul zilei
erai o fată blondă
cu părul împletit în spice de grâu,
cu rochia stropită în flori de magnolie
cusute cu
Îngerul mi-a zis:
"-Ascunde-ți rușinea din calea Domnului,
rușinea care nu te mai face să fii om,
pitește-te sub smochin,
acoperă-te cu frunze uriașe de ficus!
Deși, a continuat îngerul, în
Erai fecioara înverzită
ce ritmul dansului știai
de vânt tu erai învățată
de soare erai alintată
nimic nu te putea atinge
nimic nu te putea învinge
căldura îți umplea nervura
cu energia de
Tu ești lava ce erupe dintr-un vulcan ascuns pe fundul unui lac adânc,
Deși ești atinsă de ape reci, nimic nu te poate răci întru totul,
Șerpuiești luminoasă printre pietre căutând refugiu într-un
De-acum ascult și frunza cum șoptește
în legănatul ei timid de vânt
de-acum pășesc cu grijă și pe iarbă
căci cântă glas de greieri din pământ.
N-aș mai putea să stau indiferent și rece
când
Mă ascund de privirea ta,
este prea intensă raza de soare aruncată de ea
nu mă pot uita atunci decât în mine
să imi văd mărginirea, conturul obosit al trupului trecut prin vreme
și totuși
am
Inima fiecăruia bate ritmuri unice de tobă în pădurile virgine ale universului,
sunetul ritmic, pe alocuri aritmic arde clipe, pe alocuri ore de viață
ne topim ca bucata de unt la soare
ne topim
Acum am să arunc o rază
Din arborele luminos
Ce-n tine a găsit o oază
Să crească înalt, armonios
Acum am să arunc o rază
Peste lumina din amurg
Și-o s-o prefac în dimineața
Din ale cărei
De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald
Eram două pete mari de ochi
pe o veche fotografie,
un curios de viață, un curajos
deși timid, ascuns pe după frunze
noaptea de stele.
Eram un vis cu multe aripi
grăbit să-l duc la
Un om nestârnit
rămâne un simplu om,
un câine care nu a lătrat
rămâne un simplu câine,
un cub care nu a simțit sfera
în arcuirea brațelor lui
rămâne un simplu cub.
Totul rămâne așa cum
Haide cu mine să îți arăt poteca
ce duce printre pomi până la nori,
nu merge nimeni pe acolo dacă
nu are dragostea în suflet, ca să zbori.
Un curcubeu în față ni se-ntinde
brăzdând un cer
Nu aș mai gândi în rime
Viața de acum încolo,
Primăvară, stai în casă
Locul tău de-acum e-acolo.
Versul meu încet coboară
Se ascunde în suspine
Primăvară, stai ascunsă
Ochiului de dor de
CA