Bogdan Nicolae Groza

Maria, mai demult mi-ai facut o provocare, de a incerca sa scriu si sonet. Iata ca am incercat s-o fac si pe asta, cu toate ca n-am reusit. Insa, stii vorba aia, odata ce m-am invatat la stupul cu miere voi reveni la el. Asa si eu. Ajutat de sfaturile lui Adrian voi incerca sa fac mai bine, data viitoare, sonetul.
Bine ai spus tu \"învață să cânți mai întâi cu inima și apoi prin cuvânt...\" o sa-mi ascult inima cum canta si apoi, prin cuvant, am sa o redau lumii. :)
Adriane, multumesc inca o data de comentariul tau .
Pe curand.

Adrian, chiar ma bucur de comentariul tau, nu m-am suparat deloc, si iti multumesc pentru explicatiile amanuntite pe care mi le-ai dat. Insa avand in vedere ca e primul meu sonet, l-am facut fara a respecta acele rigori stricte de care mi-ai pomenit, mai ales, cu cat, credeam eu ca are ritm, muzicalitate.
Multumesc mult, si voi tine cont de sfaturile dvs. pe viitor.

Ionela, altadata o sa pun bulina rosie. :) Multumesc de trecerea ta.
Ela, ma bucur ca ti-e pe plac aceasta poezie, si te mai astept la mine si altadata.
Tego, uneori nana Floarea, poate intelege mai multe decat ne imaginam noi. :) Multumesc de cometariu

ce poate fi aceasta oglinda daca nu reflectare a chipului tau, o introspectie sumara asupra ta. Spun sumara, pentru ca o oglinda nu va putea niciodata sa perceapa bataia unei inimi, de pilda.
acum, analizand textul, in prima strofa, observ urmatoarele. Citez: Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
aici e durere
acolo culoare
cui oare
e trista grimasă
oglinda ii numara ridurile, ii arata cu alte cuvinte, ca vrand nevrand timpul a trecut peste cel care se priveste in ea, si drept urmare intr-o parte-i durere, intr-o parte-i culoare. Nu poate fi totul unitar. Apoi, privitorul constientizeaza ca oglinda il deformeaza, ca ii arata doar fatada, si nu sufletul, care deseori e mai important intr-un om, si spune : \"cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri pănă azi\"
poate fi aceasta teama de spargere a oglinzii justa? Daca o oglinda e profund mincinoasa, adica lateste, lungeste, deformeaza, modifica trasaturile omului, atunci da, trebuie sparta oglinda. Insa, in poezie autoarea conchide, in final, ca \" oglinda e sustinuta de mintea ei care este, de fapt, rama pe care se sustine aceasta. Si n-o mai sparge, ca asta ar insemna \"sapte ani\" de \"seceta\" desi, e tot atat de adevarat ca \"cioburile aduc noroc\" Numai ca o oglinda sparta, in zeci sau sute de bucati va reflecta, in continuare chipul \"agresorului\" de data asta injumatatindu-i fata, chipul, ochiul.
Poate de asta autoarea a dat un titlu sugestiv poeziei \"Intelepciunea oglinzii\" stiind ea ca, spargand-o nu face altceva decat sa-i accentueze puterea oglinzii ,de a reflecta in cioburi cu mult mai multe riduri decat sunt in realitate.

vin si eu la spartul targului, pardon, a petrecerii, sa spun ca taaare faina-i poema asta. Rima supla- cupla e una deosebita. Am mai remarcat \"zâmbet întors de pe o parte pe alta\" frumoasa imagine.
N-am prea inteles finalul, din pacate pentru mine :(
acest \"nu-i așa că
eu tu nu
dacă eu... spațiu gol?\"
Poate ma scoti tu din impas :)
Placut mult

Eugene,
tu spui \"Nu mi-aș da copilul pe mâinile lor nici legat.\" Sa stii ca nu numai la gimnastica e regimul asta spartan, in ceea ce priveste performanta ci si in alte sporturi. Extrapoland, asta inseamna ca nu-ti vei da copilul nici la rugby, ca e un sport dur si antrenori caposi, nici la tenis, ca antrenorul e obtuz si iti pune odrasla sa faca epuizante exercitii fizice, numai pentru a avea conditie fizica, nici la sah, pentru ca ar sta cu ochii in fata tablei ore intregi si vei acuza antrenorul ca iti epuizeaza copilul etc etc. Si exemplele ar putea continua. Ma opresc aici cu comentariul. Multe ar fi de spus dar n-are rost sa ma ntrenez intr-o polemica nesfarsita, despre acest subiect,ca tu tot pe a ta ai sa o tii.
Daca vei avea copii, (si poate ai) le doresc o viata lipsita de privatiuni sau mici suparari pricinuite de o nota proasta data de un profesor absurd, invechit, rigid etc.

Eu, dimpotriva, simt altfel aceasta poezie. Fiecare strofa o gasesc de o profunzime sfasietoare, are mesajul ei.
Spre analiza:
\"Poate că cineva îmi simulează tăcerea;
așa se face că, uneori,
mă simt atât de strâns înfășurată lăuntric\"

ce senzatie de sufocare launtrica au versurile de mai sus. simuland tacerea, cineva ti se substituie, se infasoara adanc in tine, strangandu-te ca intr-o menghina. Apoi, strofa a doua completeaza primul tablou de mai sus

\"în jurul trunchiului meu, fiecare mișcare a nisipului
se vede, la celălalt capăt,
trasă prin mai multe ochiuri de amintiri;\"

Dupa stransoarea sufocanta intervin imaginile halucinante ale nisipului miscator, ce se vede pana dincolo de orizont.

\"de câte ori mă cufund în palme
gândurile îmi torc pierdute prin toate măștile
așa cum toarce Maya din toate încheieturile\"

Aceste versuri le percep ca un moment de respiro, cu capul cufundat in palme, moment in care gandurile, chinuite de torturile pricinuite (stransoare) si de halucinatiile avute, rememoreaza acele clipe iluzorii, ca Maya, care \"toarce din toate incheieturile\"

Finalul poeziei e o revenire la realitatea dureroasa, unde nu exista decat timpul, care trece, si trece, si trece, incat nu se mai pot deosebi orele intre ele, nu se mai pot decela amprentele lasate in urma de fiecare ceas, si astfel, ca un paradox, se doreste revenirea la Maya, la iluzie, la vis.
Asa vad eu aceasta poezie. S-ar putea sa existe si alte viziuni asupra ei.
Un poem cu mesajul ascuns dincolo de cuvintele spuse si nespuse

vroiam sa zic, in loc de \"care ne incanta sufletul si mintea\" care ne incanta sufletul si INIMA

ce cred eu ca e poezia? E... dialogul sufletului cu divinitatea. Si intr-un dialog, se mai intampla, uneori, sa ridici vocea, sa te revolti, sa discuti in contradictoriu.
Poezia e perceputa diferit de fiecare dintre noi, unii o simt ca pe o muzica, altii, ca pe o enigma care abia asteapta sa fie descoperita, revelata. Poezia e ca aisbergul, dezvaluie cititorului partea vazuta, cea nevazuta trebuie cautata, si o data gasita, ea trebuie aprofundata, inteleasa, si adusa la suprafata pentru a se expune, in toata splendoarea ei publicului, cititorului.
Dar pentru ca o poezie sa se nasca are nevoie de clarviziunea poetului, acest vrajitor al cuvantului care scoate din abisurile incomensurabile ale nimicului, minunea crearii, durabilitatii, vesniciei. Nicolae Steinhardt spunea, in al lui \"Monolog polifonic\" ca \"Poetul asadar, nu este acel care imita, care copiaza ori reproduce dupa model, dupa sablon; el este acel care nascoceste, face, creeaza. Poetul e facatorul. Nimanui verbul acesta extraordinar - a face -, nici unei alte indeletniciri nu-i este mai propriu, mai afin. Nimeni nu-l poate intrebuinta in mod mai legitim si cu mai multa autoritate decat poetul.
De aceea si este pe drept cuvant poetul o fiinta mandra si curajoasa. El scoate din neant existenta, ritm, armonie si frumusete...\"
Iata de ce poezia e vesnica, pentru ca ea e prima minune savarsita de divinitate, cand a spus, poetic, \"SA FIE LUMINA\" pentru ca numai daca e lumina, inlauntrul nostru si in afara, vom putea sa ne bucuram de lucrurile care ne inconjoara, care ne incanta sufletul si mintea.

un soare albastru, dimineata, galben la pranz si rosu seara, e semn ca primavara bate la usa. Ai dreptate cand spui, in subtitlu ca \"primavara va veni si fara tine\".
Acum, in plina iarna, ne-ai readus parca, un crampei din primavara, in care papadiile, fluturii, mugurii de lilieci, zambesc la soare, dezmortindu-se :)

iata si o alta fata a ta, cea lirica. Poezia are muzica placuta, cu \"tăcerile ghem\" care se răsfiră în tine.
Versul \"mă strânge în cercuri de foc asfințirea\" il gasesc, foarte reusit. Totusi, nu sesizez care e legatura intre titlu si text?

:) Imi plac aceste \"calcari pe bec\" ale \"meseriaselor\" insa vorba aia, daca le-a placut \"becul\", \"florile\" sau alte asemenea \"jucarii\" acum sa suporte filamentul, pistilul si toate celelate :D
M-am amuzat teribil.

Raul, ma bucur ca vezi zborul acesta ca pe ceva frumos. Cum, de regula, poetii viseaza cu ochii deschisi, poate se imagineaza si ei ingeri si isi intind aripile spre a zbura.
Multumesc de comentariul tau.

Alma,
sunt dator cu o explicatie mai amanuntita a ceea ce am scris mai sus \"despre ninge cu 12 aripi de talpa de ingeri, despre mirosind a ninsoare,acum in plina iarna\" Vroiam sa fac un joc, sa elimin anumite cuvinte de legatura care ar da inteles frazei si nu cred ca am reusit. :-p Acum revin cu comentariul intreg. :) \"despre ninge ca-n povesti, ma pot vedea si eu cu 12 aripi, prinzandu-ma de talpa de ingeri care coboara impreuna cu fulgii mirosind a ninsoare acum in plina iarna\" Cu alte cuvinte, m-am inchipuit pentru o clipa un fulg stingher care se ataseaza de ingerii ce coboara pe pamant pentru a se bulgari cu zapada, devenind, la randul meu zapada. :)

frumos spui si tu, Ela. Se pare ca atat ingerii cat si poetii viseaza cu ochii deschisi.

ioane, e mai buna varianta ta, insa eu cum nu ma pricep prea bine la epigrame n-am mai stat sa analizez rima si ritmul :)

Groparul sapand o groapa
Se tot mira neincetat...
Daca-i omul 50% apa
Cum naiba a si secat?

o mica incercare de epigrama, nu stiu daca e reusita.

despre ninge cu 12 aripi de talpa de ingeri, despre mirosind a ninsoare,acum in plina iarna. (stiu ca n-ai inteles mare lucru din comentariul), dar acest \"despre ninge\" mi-a placut atat de mult incat m-am jucat putin cu versurile tale. Sper sa nu te supere acest lucru. :)

Vladimir, Aleks, nu ma asteptam ca sa mi se acorde steluta la poezia asta, mai ales la cateva zile de la postare. Cu atat mai mare e surpriza. Va multumesc mult pentru comentariile voastre, comentarii care ma fac sa trec peste incapatanarea mea de a nu mai scrie poezie. Stelele voastre ma incurajeaza sa merg mai departe.

\"scopul nostru este să plutim
în sosul civilizației
ca într-un stomac imens\" Chiar asa o fi? :))
din nou o poezie in stilul inconfundabil al lui Liviu, ironica si pigmentata cu umor.
Mi-a placut \"gastronomia\" ta, care se digera usor :)