Fă-mă să simt în tine nemurirea...

Pentru că, poate, și părerera mea contează, am parcurs această încercare fără prejudecăți și fără dorința de a critica subiectiv, bucurându-mă chiar pentru că cineva se apleacă și asupra acestei forme de travaliu literar.
Primul lucru care m-a izbit este alternanța silabelor, așadar haina mecanică a poeziei si - pentru că aici am mai multe de spus - nu mă voi referi acum la idee, la felul cum este ea descifrată și condusă până la final.
În privinta \" hainei\", trebuie să-ți aduci mereu aminte că avem în față o formă fixă de poezie, cu legile ei peste care nu putem sări, nu le putem ocoli. Un sonet trebuie să păstreze, în cele două catrene cu care începe, un număr egal de silabe la nivelul fiecărui vers. La tine am fost obligat să trec la numărare pe degete și am constatat că primul vers are 11 silabe și cred că el, în privința ritmului și a măsurii poate fi luat drept etalon. Mai departe însă, în versul următor, treci la 12 silabe, al treilea are 14, al patrulea din nou 12. Versul cinci are 14, al saselea are tot 14, al 7-lea are 12 și al 8-lea are din nou 14. Această modificare permanentă sare din tiparele cunoscute și strică ritmul , muzicalitatea și firescul construcției.
în terține, de regulă, există mai multe variante. Eu păstrez primul vers de 11 silabe si al doilea îl fac de 1o, pentru diversitatea de ritm. Pe această asociere 11-10, merg până în final. La tine,primul vers din terține are 14 silabe, următorul are 12, al treilea are 12, al patrulea 10, al 5-lea are din nou 14 și ultimul 9 (?!)
Așadar păcatul principal este alternanța aceasta nepermisă de silabe de la vers la vers, lipsa de unitate.
Mai este de remarcat încă un lucru pe care un autor de sonete trebuie să-l aibă în vedere și, dacă se poate, să vină din calitățile lui muzicale, le-aș spune obligatorii. Eu văd un autor de sonete ca pe un muzician cu auz absolut. Este anume vorba de măsura fiecărui vers în parte, modul cum cad accentele fiecărei construcții. De asta e greu sonetul, pentru că cere să ai atenția concentrată cel puțin în doă segmente ale construcției. Dacă versul întâi sună frumos,cu accentul care cade mereu pe a doua silabă, din versul doi intrăm într-o anarhie a măsurii, pentru că sintagma \" ca un vreasc \" are acentul pe prima silabă și deranjează curgerea firească. Același lucru se întâmplă la sfârșitul versului patru( \" să mă nasc \" ). Versurile 5 și 6 curg bine, dar în versul 7 avem din nou schimbări de măsură în \" prăpăstii colosale \". Acest lucru apare și în versul patru al terținelor, unde \" înalți\" deplasează accentul pe prima silabă, și în ultimul vers , unde \" Dumnezeu \" are accente tot pe prima silabă a cuvântului.
Iată păcatele principale : alternanța ritmului și a măsurii, ruperile care se produc, anularea fluenței în prea multe momente de pe parcurs.
Cred că ar trebui să citești cu voce tare, ca să simți acolo unde ceva se poticnește, unde trebuie să schimbi continuitatea rostirii.
Ne mai auzim. Sper că nu te-a supărat această părere, pe care te rog să o consideri sinceră și cu dorința de a fi constructivă. Există potențialul celui care are idei și limbaj poetic, posibilități de a distila imaginea poetică și care trebuie doar să aibă în mvedere și rigorile speciale, obligatorii, ale unei forme fixe de poezie.
Pe curand
Cu prietenie

Adrian, chiar ma bucur de comentariul tau, nu m-am suparat deloc, si iti multumesc pentru explicatiile amanuntite pe care mi le-ai dat. Insa avand in vedere ca e primul meu sonet, l-am facut fara a respecta acele rigori stricte de care mi-ai pomenit, mai ales, cu cat, credeam eu ca are ritm, muzicalitate.
Multumesc mult, si voi tine cont de sfaturile dvs. pe viitor.

Mă bucur că înaintea mea a venit un prinț(nu spun rege, îmi plac mai mult prinții)în materie de sonet, mesajul pentru mine e extrordinar, trecând dincolo de rigorile formei, mă bcur că te văd și aici, oare mi-ai promis mai demult sau a fost doar propunere... Mult succes, învață să cânți mai întâi cu inima și apoi prin cuvânt...

Am fost curios să văd cum rezolvi problemele unei forme fixe de poezie, cu rigorile ei, în primul rând formale și de concentrare. Nu mă voi referi aici la ideee și la modul cum o conduci până la finalul de sonet, ci la \" haina \" exterioară, aceea pe care o ai în primul rând în față atunci când citești.
În cele două strofe ești obligat să păstrezi un număr fix de silabe în cadrul fiecărui vers și nu degeaba, ci din necesități muzicale, de armonie, cursivitate, ritm și fluență. Aici am avut dificultăți și mi-au sărit în primul rând în față schimbările de dimensiuni pe care le produci între versuri. Am fost obligat să număr pe degete și am constatat că începi cu un vers care poate fi luat drept etalon de cursivitate. El are 11 silabe. În versul doi însă ai 12 silabe, în 3, 14, în verul 4, 12. Măsurând în continuare, versul 5 are 14, al 6-lea tot 14, al 7-lea are 12 și al 8-lea are din nou 14.
În cele două terține regula e, oarecum, mai lejeră și există diverse forme de abordare. Eu merg pe primul vers tot de 11, ca în strofe, iar al doilea îl fac de 10, pentru diversitate și complexitatea formală. Pe această asociere , 11-10, merg până în final. Nicăieri nu am voie să mă abat de la formula pe care am acceptat-o și cu care am pornit la drum. La tine primul vers din terține are 14 silabe, al doilea 12, al treilea 12, al patrulea 10 și ultimul numai 9 (?!).
Mă întorc și mai descopăr o problemă : aceea a măsurii versurilor. Trebuie să fii atent cum curg accentele fiecărei fraze și să mergi pe forma pe care ai stabilit-o de la început. La tine , dupa primul vers, etalon și din acest punct de vedere, cu accente care cad mereu pe a doua silabă a cuvintelor, ai în versul doi o schimbare în finalul versului, unde \" ca un vreasc\" schimba accentul pe prima silaba. Același lucru în finalul vesului patru, \" să mă nac \". După ce versurile 5 și6 curg bine, versul 7 are aceeași diferență în finalul lui, la \" prăpăstii colosale \".
Din același punct de vedere nu-mi place cum curge versul 3 din terține, iar versul 4 are din nou deplasarea accentului pe prima silabă la \" înalți \". Lucrul se repetă în ultimul vers, unde \" Dumnezeu \" este un cuvânt cu accente pe prima silabă. Așadar păcatele principale sunt alternanțele de măsură și ritm, lipsa de constanță în tratare, ruperile sau poticnirile de pe parcurs datorate schimbărilor de ritm. Nu orice sintagmă verbală merge să se asocieze cu cealaltă, trebuie găsite cuvinte din aceeași categorie de măsură și frazare.
Cred că ar trebui să citești cu glas tare înainte de a pune fraza pe hârtie.
Iartă-mă pentru timpul limitat pe care îl am la dispoziție, dar ne mai auzim.
Sper că vei lua această intervenție ca pe o dorință de a fi constructiv. Ești înzestrat cu calități, ai idei și limbaj poetic, așa că lucrurile sunt remediabile.
Pe curând
Cu prietenie

Maria, mai demult mi-ai facut o provocare, de a incerca sa scriu si sonet. Iata ca am incercat s-o fac si pe asta, cu toate ca n-am reusit. Insa, stii vorba aia, odata ce m-am invatat la stupul cu miere voi reveni la el. Asa si eu. Ajutat de sfaturile lui Adrian voi incerca sa fac mai bine, data viitoare, sonetul.
Bine ai spus tu \"învață să cânți mai întâi cu inima și apoi prin cuvânt...\" o sa-mi ascult inima cum canta si apoi, prin cuvant, am sa o redau lumii. :)
Adriane, multumesc inca o data de comentariul tau .
Pe curand.

nu mă declar cunoscător, dar câteva lucruri am aflat și eu

prima strofă aș putea s-o rescriu în versuri de 12/11 silabe, așa
(scuze pentru devierea sensului)

mai fă-mă să-ți aflu din nou nemurirea
în fiece noapte să ard ca un vreasc
sărutul narcotic să-mi ia răzvrătirea
ecouri de ape să simt că renasc

-/--/--/--/-
-/--/--/--/

dar dacă aș pleca așa mai departe, n-aș putea finaliza un sonet, pentru că am nevoie de versuri egale. rima vreasc/renasc însă, nu-mi permite să termin versurile 2,4 în silabă neaccentuată, deci nu pot obține versuri egale. aici văd ca opțiuni: fie renunț la una din rime vreasc/renasc sau nemurirea/răzvrătirea, fie renunț la forma de sonet și fac trei sau patru catrene.

despre poezie, dincolo de formă, numai de bine, plăcut mult

Aline, la optiunile tale m-am gandit si eu, mai ales ca sonetul cere o anumita forma, pe care eu inca nu reusesc sa-l finalizez. Asa ca nu-mi ramane decat varianta cu catrenul. Multumesc pentru comentariul tau, pentru sensul dat primei mele strofe (care-mi place mult) si te mai astept pe la mine.
Toate cele bune iti doresc.